conditzionare sf [At: IONESCUMUSCEL FIL. 39 / P: ~tzio~ / Pl: ~nari / E: conditziona] 1 Stabilire a unui raport de dependentza Si: conditzionat¹ (1). 2 Operatzie prin care un material se aduce intro anumita stare de umiditate de temperatura de puritate etc Si: conditzionat¹ (2). 3 (Is) ~a aerului Climatizare.

CONDITZIONÁRE conditzionari s. f. Actziunea de a conditziona. 1. Stabilire a unui raport de dependentza. 2. Operatzie prin care se aduce un material un produsele. intro stare de umiditate dorita sau prin care se constata contzinutul lui de umiditate. Conditzionarea fructelor shi legumelor. ◊ Conditzionarea aerului= crearea unor anumite conditzii de umiditate temperatura shi puritate a aerului dintro incapere cu ajutorul unor instalatzii tehnice speciale. Conditzionarea aerului din incaperi uzine shi mine... CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 161 6/1. Pronuntzat: tzio.

CONDITZIONÁRE conditzionari s. f. Actziunea de a conditziona. 1. Stabilire a unui raport de dependentza. 2. Operatzie prin care se aduce un material un produs etc. intro stare de umiditate dorita sau prin care se constata contzinutul lui de umiditate. [Pr.: tzio].

CONDITZIONÁRE s.f. 1. Actziunea de a conditziona. ♦ Stabilire a unui raport de dependentza. 2. (Tehn.) Operatzie prin care se aduce un material intro anumita stare (dorita) de umiditate de temperatura etc. [< conditziona].

CONDITZIONÁRE s. f. 1. actziunea de a conditziona. ◊ stabilire a unui raport de dependentza. 2. (tehn.) operatzie prin care se modifica proprietatzile fizicomecanice ale unor materiale. 3. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formarii unor reflexe conditzionate. (< conditziona)

CONDITZIONÁRE ~ari f. 1) v. A CONDITZIONA. 2) Determinare a raportului de dependentza dintre fapte sau fenomene. 3) Operatzie prin care parametrii unei substantze sau ai unui obiect (umiditate temperatura puritate etc.) se aduc la anumite valori. ~area aerului. ~area cerealelor. [Sil. tzio] /Din a conditziona

conditzionáre (tzio) s. f. g.d. art. conditzionắrii; pl. conditzionắri

conditzionáre s. f. (sil. tzio) g.d. art. conditzionarii; pl. conditzionari

CONDITZIONÁRE s. determinare. (Raport de ~.)

CONDITZIONARE s. determinare. (Raport de ~.)