condica sf [At: CANTA ap. LET. III 177 / V: cod~ ~c / Pl: ~ici / E: ngr ϰώδιϰος] 1 Registru. 2 (Inv) Colectzie de legi decrete etc. Si: cod. 3 Volum cuprinzand insemnari cu caracter istoric. 4 (Imp) Lexicon. 5 (Inv) Carnet de socoteli Si: (inv) catastif. 6 (Pfm; ie) A trece (sau) a pune la ~ pe cineva A tzine minte pe cineva pentru a se razbuna.

CÓNDICA condici s. f. 1. Registru catastif. A scos o condica lunga ingusta a vrut sa treaca ceva in condica pe urma shia luat seama. PAS Z. I 292. Cine se afla scris in condici la Hagiu era scris pe viatza la robie. SADOVEANU M. C. 70. Egumenul le aduse o condica in care sa scrie fiecare persoana numele shi daca au fost multzumitzi sau nu. BOLINTINEANU O. 439. Camarashul de catastishe purta condica ostashilor. BALCESCU O. I 122. ◊ Condica de prezentza = registru in care salariatzii semneaza la sosire shi la plecare pentru a dovedi prezentza la locul de munca. Condica de sugestii shi reclamatzii = registru care se gaseshte intrun magazin intro intreprindere institutzie etc. shi in care cumparatorii solicitatorii etc. fac diverse sugestii sau reclamatzii in legatura cu activitatea dusa in locul de munca respectiv. ◊ Expr. A trece la (sau in) condica (pe cineva) = a tzine minte (pe cineva) in scopul de a se razbuna. 2. (Invechit shi arhaizant) Colectzie de legi decrete ordonantze datini privitoare la o anumita materie; cod. Condica civila. Condica penala. ▭ Obshteasca hotarire statornicinduse astfel diecii logofetziei o scrisera cu pene de gisca in condica cea mare. SADOVEANU Z. C. 166. TZarile se doteaza cu condici de legi. BALCESCU O. II 22.

CÓNDICA ~ci f. 1) Caiet gros de format mare in care sunt inscrise diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; catastif; registru. ◊ A trece (sau a pune) pe cineva la ~ a tzine minte pe cineva (pentru o rafuiala ulterioara). 2) inv. Cod de legi. /<ngr. kóntikas

condica f. 1. odinioara codice: Condica lui Ipsilante un extract din Vasilicale (1790) Condica lui Caragea in Muntenia (1817) shi Condica lui Calimah in Moldova (1817); 2. colectziune de acte privitoare la o manastire: Condica Bistritzei Tismanei; 3. azi registru comercial catastif. [Gr. mod. KÓNDIKAS].

cóndica shi (maĭ vechĭ) códica f. pl. ĭ (ngr. kóntikas pron. kóndikas shi kódikas codice d. lat. códex códicis codice. Sec. 1819. Cod de legĭ: condica luĭ Ipsilanti (1796) a luĭ Calimah (1817). Azĭ. Registru. Condica neagra registru’n cares scrise faptele rele ale cuĭva.

cóndica s. f. g.d. art. cóndicii; pl. cóndici

cóndica s. f. g.d. art. cóndicii; pl. cóndici

CÓNDICA s. catastif registru (rar) carte (inv. shi reg.) metrica protocol (inv.) caid defter izvod opis tartaj terfelog (turcism inv.) tefter. (Inscris in ~.)

CÓNDICA s. v. cod dictzionar lexicon vocabular.

CONDICA s. catastif registru (rar) carte (inv. shi reg.) metrica protocol (inv.) kid defter izvod opis tartaj terfelog (turcism inv.) tefter. (Inscris in ~.)

condica s. v. COD. DICTZIONAR. LEXICON. VOCABULAR.

cóndica (cóndici) s. f. 1. Caiet. 2. Registru. 3. (Inv.) Cod colectzie de legi. Mr. condica. Ngr. ϰώντιϰας var. de la ϰῶδιξ (Cihac II 651). Der. condicar s. m. (contzopist; arhivar); condicutza s. f. (carnet).

PRAVILNICEASCA CONDICA culegere de legi intocmita in TZara Romaneasca in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti shi intrata in vigoare in 1780. Are k izvoare principale „Bazilicalele” shi obiceiul pamantului.