14 definitzii pentru concorda

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CONCORDÁ pers. 3 concórda vb. I. Intranz. A fi in acord a corespunde a se potrivi. Din fr. concorder lat. concordare.

CONCORDÁ pers. 3 concórda vb. I. Intranz. A fi in acord a corespunde a se potrivi. Din fr. concorder lat. concordare.

concordá [At: HASDEU I. C. 113 / Pzi: ~órd shi (inv) ~déz / E: fr concorder lat concordo are] 1 vi A corespunde intocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.

CONCORDÁ pers. 3 concórda vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinari introduse prin prep. «cu») A fi in acord a corespunde a se potrivi.

CONCORDÁ vb. I. intr. A fi in acord; a corespunde a se potrivi. [< lat. it. concordare cf. fr. concorder].

CONCORDÁ vb. intr. a fi in acord; a corespunde a se potrivi. (< fr. concorder lat. concordare)

A CONCORDÁ pers. 3 concórda intranz. A fi in concordantza deplina; a se afla in armonie perfecta; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér lat. concordare

concordà v. a fi in acord a se corespunde: aceste marturii nu concoarda.

*concórd shi éz a á v. intr. (lat. concordare; fr. concorder. V. acord). Is de acord consun ma potrivesc: marturiile concorda.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

concordá (a ~) vb. ind. prez. 3 concórda

concordá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. concórda

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CONCORDÁ vb. a corespunde a se potrivi (pop.) a se lovi (prin Bucov. shi Mold.) a se shtimui (inv.) a conglasui a consuna. (Datele obtzinute ~ intre ele.)

CONCORDA vb. a corespunde a se potrivi (pop.) a se lovi (prin Bucov. shi Mold.) a se shtimui (inv.) a conglasui a consuna. (Datele obtzinute ~ intre ele.)

A concorda ≠ a discorda a distona

Intrare: concorda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concorda
  • concordare
  • concordat
  • concordatu‑
  • concordand
  • concordandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • concorda
(sa)
  • concorde
  • concorda
  • concorda
  • concordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • concorda
(sa)
  • concorde
  • concordau
  • concordara
  • concordasera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

concordaverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.