14 definiții pentru complezență
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complezență sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (iuz) ~zan~ / Pl: ~țe / E: fr complaisance] 1 Amabilitate. 2 (Îlav) De (sau din) ~ În mod formal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEZÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEZÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Serviabilitate; amabilitate. [< fr. complaisance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEZÉNȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPLEZÉNȚĂ ~e f. livr. Caracter complezent; serviabilitate. ◊ Din ~ din politețe. /<fr. complaisance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezență f. dispozițiune de a face plăcere: act de complezență.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
complezanță sf vz complezență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*complezánță f., pl. e (fr. com-plaisance). Amabilitate. – Fals -ență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complezénță s. f., g.-d. art. complezénței; pl. complezénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
complezénță s. f., g.-d. art. complezénței; pl. complezénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMPLEZÉNȚĂ s. v. amabilitate, bunăvoință, serviabilitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
complezență s. v. AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. SERVIABILITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
complezență, complezențesubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi complezent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabilitate bunăvoință curtoazie serviabilitate
etimologie:
- complaisance DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.