competentza sf [At: (a. 1839) URICARIUL V 23/16 / V: ~tintza (inv) ~tzie / Pl: ~tze / E: fr compétence] 1 Capacitate a cuiva de a se pronuntza asupra unui lucru pe temeiul unei cunoashteri adanci a problemei in discutzie. 2 (Jur) Dreptul atribuit de lege unei autoritatzi unui functzionar etc. de a exercita anumite atributzii. 3 (Ie) A fi de ~tza cuiva A intra in atributziile cuiva. 45 (Ie) Ashi declina ~tza A se declara lipsit de autoritate (legala) sau fara pregatirea necesara pentru a judeca o chestiune sau a se pronuntza intro problema.

COMPETÉNTZA s. f. v. competintza.

COMPETÉNTZA s.f. 1. Pricepere cadere de a se pronuntza asupra unei probleme de a face ceva; capacitate a unei autoritatzi a unui functzionar etc. de a exercita anumite atributzii. ◊ A fi de competentza cuiva = a intra in atributziile cuiva; ashi declina competentza = a se declara fara autoritate sau fara pregatirea necesara pentru a se pronuntza intro problema. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apa vant ghetzar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competintza s.f. / cf. fr. compétence it. competenza lat. competentia].

COMPETÉNTZA s. f. 1. capacitate a cuiva de a se pronuntza asupra unei probleme de a face ceva. 2. aptitudine calitate a unei autoritatzi a unui functzionar de a exercita anumite atributzii. ♦ a fi de ~a cuiva = a intra in atributziile cuiva; ashi declina ~ a = a se declara fara autoritate fara pregatirea necesara sau legala pentru a solutziona un litigiu. 3. shtiintza lingvistica implicita interiorizata de subiectzii vorbitori ai unei limbi. 4. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci. 5. (biol.) capacitate a celulelor de a reactziona la semnale de dezvoltare. (< fr. compétence lat. competentia)

COMPETÉNTZA ~e f. 1) Caracter competent. 2) Ansamblu de informatzii teoretice shi practice. A avea ~. A studia cu ~. 3) Persoana competenta. A consulta o ~. [G.D. competentzei] /<fr. compétence

competentza f. 1. dreptul de a judeca; competentza judecatorilor shi a tribunalelor e regulata de lege: crimele se judeca de Curtea cu juratzi delictele de tribunalul corectzional iar contraventziunile de judecatorii de pace; 2. fig. aptitudinea de a decide.

*competéntza f. pl. e (lat. competentia). Dreptu de a judeca de a examina. Aptitudine capacitate.

competentzie sf vz competentza

competintza sf vz competentza

COMPETÍNTZA competintze s. f. (SHi in forma competentza ) Pricepere cadere capacitate a cuiva de a se pronuntza asupra unui lucru pe temeiul unei cunoashteri adinei a problemei in chestiune; capacitatea unei autoritatzi a unui functzionar etc. de a exercita anumite atributzii. ◊ Expr. A fi de competintza cuiva = a intra in atributziile cuiva. Procedura succesorala reglementata prin prezentul decret este de competentza Notariatului de Stat al raionului in raza caruia defunctul shia avut ultimul domiciliu. B. O. 1953 4. Ashi declina competintza = a se declara fara autoritate (legala) sau nepregatit pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronuntza intro problema. Varianta: competentza. s. f.

COMPETÍNTZA s.f. v. competentza.

competéntza s. f. g.d. art. competéntzei; pl. competéntze

competéntza s. f. g.d. art. competéntzei; pl. competéntze

competentza tze.

competintza

COMPETÉNTZA s. 1. v. capacitate. 2. v. calitate.

COMPETENTZA s. 1. capacitate destoinicie pregatire pricepere seriozitate valoare vrednicie (inv. shi pop.) harnicie (inv.) practica volnicie. (Demonstreaza o mare ~ in...) 2. autoritate calitate cadere drept indreptatzire (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronuntz.)

Competentza ≠ incompetentza