COMPÁCT, -Ă, compacți, -te, adj. 1. Care se compune din particule strâns legate între ele; îndesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase și negre; aldine. ♦ (Despre o mulțime, un grup de oameni etc.) Numeros și des. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric etc.) În care nu străbate nicio rază de lumină; întunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

compáct, ~ă a [At: HASDEU, I.C. 61 / Pl: ~cți, ~e / E: fr compact, lat compactus] 1 Care se compune din particule strâns legate între ele. 2 (D. ploaie, negură) Deasă. 3 (D. noapte, întuneric etc.) În care nu străbate nici o rază de lumină. 4 (D. oameni) Numeroși și deși. 5 (Tip; îs) Caractere ~e Aldine.

COMPÁCT, -Ă, compacți, -te, adj. 1. Care se compune din particule strâns legate între ele; îndesat, dens. ◊ Caractere compacte = litere de tipar groase și negre; aldine. ♦ (Despre o mulțime, un grup de oameni etc.) Numeros și des. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric etc.) În care nu străbate nici o rază de lumină; întunecos. – Din fr. compact, lat. compactus.

COMPÁCT, -Ă, compacți, -te, adj. 1. Care se compune din particule strîns legate între ele; îndesat, dens. [Cuptorul de cărămizi] devine o singură masă incandescentă, un bloc compact, mistuitor. BOGZA. C. O. 224. Oricîte ziduri compacte ai înălța între tine și lume, printr-o crăpătură lumina tot va pătrunde. ANGHEL, PR. 126. ◊ (Despre ploaie, nori etc.) Rătăcit în negurile care toi mai compacte îl,înconjoară, Ceahlăul abia mai plutește. BOGZA, C. O. 20. Furtuna se rupsese într-o ploaie compactă. SADOVEANU, Z. C. 32. Cerul era ascuns de un plafon jos de nouri compacți. BART, E. 329. ◊ (Tipogr.) Caractere compacte = litere grase; aldine. Răspunde cu un zîmbet triumfător și-mi pune îndată sub ochi, cu indicația caracterelor compacte de întrebuințat, următoarea informație... CARAGIALE, O. II 300. ♦ (Despre o mulțime, un grup de oameni etc.) Numeros și des. În jurul mausoleului... s-au adunat oameni mulți... masa compactă care face să dezlănțuie un murmur sfios în căldura și tăcerea care stăpînește. SAHIA, N. 18. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric etc.) în care nu străbate nici o rază de lumină; întunecos. Noaptea care începe, compactă, imensă, tare, ca un bulgăre de cărbune enorm, pare că face parte din haosul de la început, de dinainte de nașterea lumilor. BOGZA, V. J. 162. A pornit cu ea prin noaptea umedă, compactă. GALACTION, O. I 152. Umbra compactă a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. III 4.

COMPÁCT s.n. Numele unor anumite convenții făcute cu papa (mai ales pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la papă. [< lat. compactus, fr. compact].

COMPÁCT, -Ă adj. 1. În formă de masă bine închegată; îndesat, dens, numeros și des. ◊ (Poligr.) Caractere compacte = litere aldine. 2. (Fig.) Întunecat, întunecos. [< fr. compact, cf. lat. compactus].

COMPÁCT¹ s. n. numele unor anumite convenții cu papa (pentru repartizarea beneficiilor) sau al unor acte care emanau de la acesta. (<lat. compactus, fr. compact)

COMPACT² s. n. pudrieră. (<engl. compact)

COMPÁCT³, -Ă adj. 1. îndesat, dens. ♦ (despre fard) care reunește calitățile fondului de ten și ale pudrei ce îl constituie. ♦ (poligr.) caractere compacte = litere aldine. 2. (fig.) întunecat, întunecos. 3. (mat.) mulțime compactă = mulțime care conține punctele ei aderente; interval compact = interval închis. (<fr. compact, lat. compactus)

COMPÁCT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este format din elemente coerente; constituit din elemente strâns legate între ele. 2) (despre mulțimi, grupuri de oameni) Care este format din multe persoane strânse la un loc. Populație ~tă. În rânduri ~te. 3) fig. (despre întuneric) Care este lipsit de lumină; care nu are nici un loc luminos. /<fr. compact, lat. compactus

compact a. 1. des și strâns: scrisoare compactă; 2. fig. numeros: mulțime compactă.

*compáct, -ă adj. (lat. com-pactus, d. com-pingere, a uni, a împinge violent. V. împing). Dens, îndesat, fără elemente străine: un strat compact de cărbunĭ, Româniĭ îs compacțĭ în Dacia. Adv. În mod compact.

compáct adj. m., pl. compácți; f. compáctă, pl. compácte

compáct adj. m., pl. compácți; f. sg. compáctă, pl. compácte

COMPÁCT adj., s. 1. adj. v. masiv. 2. adj. v. îndesat. 3. adj. des, strâns. (Mergeau în rânduri ~.) 4. adj. v. adânc. 5. adj., s. v. aldin.

COMPACT adj., s. 1. adj. masiv, plin. (O bară ~.) 2. adj. dens, îndesat, (pop.) vîrtos. (Căpățînă de varză ~.) 3. adj. des, strîns. (Mergeau în rînduri ~.) 4. adj. adînc, dens, des, greu, gros. (Ceață ~.) 5. adj., s. (TIPOGR.) aldin, gras. (Literă ~.)

COMPÁCT, -Ă, compácți, -te, adj. ~ 3. (Mat.) Care se referă la un spațiu topologic și, în special, la un spațiu metric, cu proprietatea că, pentru orice reuniune de mulțimi deschise care îl conține, există o reuniune de submulțimi ale mulțimilor date, cu un număr finit de elemente, și care de asemenea îl conține. [MW]

COMPÁCT, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care se compune din particule strîns legate între ele; îndesat, dens; fără goluri. ◊ (POLIGR.) Caractere compacte = litere aldine. ♦ (Despre un grup de oameni, o mulțime etc.) Numeros și des. 2. Fig. (Despre noapte, întuneric) Întunecat, întunecos. 3. (MAT.) Mulțime c. = mulțime care conține punctele ei aderente. ◊ Interval c. = interval închis.