COLÉGIU colegii s. n. 1. Colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantzei supreme din Romania sau cu atributzii speciale pe langa unele organe de jurisdictzie. 2. Organizatzie de liberprofesionishti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. 3. Reuniune de persoane egale in functzie. Colegiu de cardinali. ◊ Colegiu de avocatzi = colectiv al avocatzilor dintro unitate administrativteritoriala. 4. (In sintagmele) Colegiu editorial = organ consultativ pe langa conducerea unei edituri format din specialishti. Colegiu de redactzie (sau redactzional) = organ consultativ de pe langa redactorulshef al unei publicatzii. 5. (Inv.) Categorie electorala in unele state stabilita dupa avere sau ocupatzie. 6. Institutzie de invatzamant mediu sau superior cu internat in unele state. 7. (In Roma antica) Grup de persoane care aveau aceeashi demnitate. Din lat. collegium fr. collège.

colégiu sn [At: SHINCAI HR. II 25/25 / V: ghium ~ghie sf / Pl: ~i (inv) ~ri / E: lat collegium ger Kollegium fr collège rs Kollegija] 1 Grup de persoane care alcatuiesc impreuna o organizatzie shi care se supun acelorashi regulamente Cf corporatzie. 2 (Is) ~ editorial Organ consultativ pe langa conducerea unor edituri format din specialishti. 3 (Drt; is) ~ de avocatzi Colectiv al avocatzilor dintro unitate administrativteritoriala. 4 (Inv) Categorie electorala stabilita dupa avere sau ocupatzie. 56 Institutzie de invatzamant mediu sau superior. 7 (Is) ~ de redactzie (sau redactzional) Organ consultativ pe langa redactorulshef al unei publicatzii. 8 Colectiv de judecatori cu atributzii speciale pe langa unele organe de jurisdictzie. 9 Organizatzie de liberprofesionishti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. 10 (In Roma antica) Corp sau asociatzie de persoane care aveau aceeashi profesiune sau demnitate.

COLÉGIU colegii s. n. 1. Organ de conducere colectiva a ministerelor shi a altor organe centrale ale administratziei de stat sau a anumitor intreprinderi ori institutzii care examineaza shi hotarashte asupra problemelor de competentza acestora. ◊ Colegiu editorial = organ consultativ pe langa conducerea unei edituri format din specialishti. Colegiu de redactzie (sau redactzional) = organ consultativ de pe langa redactorulshef al unei publicatzii; comitet de redactzie. 2. Colectiv de judecatori cu atributzii speciale pe langa unele organe de jurisdictzie. Colegiu penal. Colegiu civil. Colegiu disciplinar. 3. Organizatzie de liberprofesionishti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. 4. Reuniune de persoane egale in functzie. Colegiu de cardinali. Colegiu preotzesc. ◊ Colegiu de avocatzi = colectiv al avocatzilor dintro unitate administrativteritoriala. ♦ (In Roma antica) Corp sau asociatzie de persoane care aveau aceeashi profesiune sau demnitate. 5. Categorie electorala (in unele state) stabilita dupa avere sau ocupatzie. 6. Institutzie de invatzamant mediu sau superior cu internat in unele state. Din lat. collegium fr. collège.

COLÉGÍU² colegii s. n. 1. Grup de persoane care alcatuiesc organul de conducere shi de indrumare al unei publicatzii periodice. Colegiu de redactzii. 2. (In expr.) Colegiu de partid = organ de control al Partidului Muncitoresc Romin care functzioneaza pe linga comitetele regionale.

COLÉGIU¹ colegii s. n. (Invechit) 1. (Urmat de determinari in genitiv) Organizatzie de liberprofesionishti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. Colegiul avocatzilor. 2. (In sistemul electoral burghezomoshieresc) Fiecare dintre cele trei categorii in care erau impartzitzi cetatzenii in raport cu averea shi cu clasa sociala din care faceau parte in asha fel ineit masele de muncitori shi tzarani nu aveau decit drept de vot indirect votind prin delegatzi in timp ce minoritatea exploatatoare alegea un numar mare de deputatzi shi senatori transformind astfel parlamentul intrun organ de oprimare a maselor. Capitalul socrului i asigura [candidatura la] un colegiu in capitala. VLAHUTZA O. A. III 45. 3. (In vechea organizare a invatzamintului) Institutzie de invatzamint secundar. V. liceu. Am intrat intrun. colegiu inchinat studiilor religioase. GALACTION O. I 60. Vechiul nostru colegiu de la St. Sava: ODOBESCU S. II. 59. Kogalniceanu incepu a preda un curs de istorie in colegiu. NEGRUZZI S. I 334.

COLÉGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel putzin trei persoane) insarcinat cu o anumita functzie publica. ♦ Grup care formeaza organul de conducere shi de indrumare al unui periodic al unei lucrari cartzi etc. al unei institutzii etc. 2. Corp sau asociatzie a unor persoane care au aceeashi profesiune sau aceeashi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba in trecut cetatzenii cu aceeashi avere sau de acelashi rang social. 4. Institutzie de invatzamant public asemanatoare liceului cu o organizare speciala. [Pron. giu. / < fr. collége cf. it. collegio < lat. collegium confrerie tovarashie].

COLÉGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putzin trei persoane) insarcinat cu o anumita functzie publica. 2. organ de conducere colectiva shi de indrumare a unui periodic a unei lucrari cartzi etc. a unei intreprinderi sau institutzii. 3. corp sau asociatzie a unor persoane care au aceeashi profesie sau aceeashi demnitate. ◊ (jur.; in unele tzari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantzei supreme sau cu atributzii speciale pe langa unele organe de jurisdictzie. ♦ ~ de avocatzi = colectiv al avocatzilor dintro unitate administrativteritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina shi morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatzenii cu aceeashi avere sau cu acelashi rang social. 6. institutzie de invatzamant public asemanatoare liceului cu o organizare speciala. 7. ~ de redactzie = organ consultativ pe langa redactorulshef al unei publicatzii; comitet de redactzie. (< lat. collegium fr. collège)

COLÉGIU ~i n. 1) Institutzie de invatzamant mediu sau superior. 2) Organ de conducere colectiva. ~ redactzional. ~ul ministerului de cultura. 3) Reuniune de persoane cu functzie identica. ~ de avocatzi. /<lat. collegium fr. college

colegiu n. 1. corp de persoane investite cu aceeash demnitate: colegiul pontificilor; 2. (electoral) adunare de alegatori convocatzi spre a alege un deputat senator consilier judetzean sau comunal 3. ashezamant public pentru invatzamantul secundar (gimnaziu liceu).

*colégiŭ n. (lat. collegium). Corp de persoane care aŭ aceĭashĭ demnitate: colegiu cardinalilor. Liceŭ cu internat (in Francia). Totzĭ eleviĭ shi profesoriĭ unuĭ colegiŭ: colegiu e in vacantza. Colegiŭ electoral clasa de alegatorĭ p. alegerea unuĭ deputat senator consilier judetzenesc saŭ comunal. Colegiu Franciiĭ un fel de universitate instituita de Francisc I la Paris shi ale careĭ cursurĭ is gratuite.

Sava m. (St.) 1. martir creshtin la Gotzii din Mezia ucis din ordinul lui Atanaric (dupa 355); 2. unul din ucenicii apostolilor Ciril shi Metodiu episcop al Bulgarilor; 3. (Colegiul) a) shcoala domneasca infiintzata in Bucureshti de SHerban Cantacuzino shi consacrata excluziv studiilor greceshti; b) primul gimnaziu natzional din Bucureshti infiintzat in 1831 azi liceu.

colégiu [giu pron. gĭu] s. n. art. colégiul; pl. colégii art. colégiile (gii)

colégiu s. n. [giu pron. gĭu] art. colégiul; pl. colégii art. colégiile (sil. gii)

colegiu

colegiu gii.

COLÉGIU s. v. liceu shcoala secundara.

colegiu s. v. LICEU. SHCOALA SECUNDARA.

colegiu colegii s. n. inchisoare.