COLÉGIU¹ colegii s. n. (Invechit) 1. (Urmat de determinari in genitiv) Organizatzie de liberprofesionishti alcatuita cu scopul de a apara interesele profesionale ale membrilor ei. Colegiul avocatzilor. 2. (In sistemul electoral burghezomoshieresc) Fiecare dintre cele trei categorii in care erau impartzitzi cetatzenii in raport cu averea shi cu clasa sociala din care faceau parte in asha fel ineit masele de muncitori shi tzarani nu aveau decit drept de vot indirect votind prin delegatzi in timp ce minoritatea exploatatoare alegea un numar mare de deputatzi shi senatori transformind astfel parlamentul intrun organ de oprimare a maselor. Capitalul socrului i asigura [candidatura la] un colegiu in capitala. VLAHUTZA O. A. III 45. 3. (In vechea organizare a invatzamintului) Institutzie de invatzamint secundar. V. liceu. Am intrat intrun. colegiu inchinat studiilor religioase. GALACTION O. I 60. Vechiul nostru colegiu de la St. Sava: ODOBESCU S. II. 59. Kogalniceanu incepu a preda un curs de istorie in colegiu. NEGRUZZI S. I 334.