coleg ~a smf [At: CANTEMIR IST. 77 / Pl: ~egi ~ege / V: ~a ~a / E: fr collègue] Persoana care desfashoara activitatzi intrun cadru organizat impreuna cu altele considerata in raport cu acestea.

COLÉG A colegi e s. m. shi f. 1. Camarad de studii considerat in raport cu altzi elevi sau studentzi de la shcoala sau institutul unde urmeaza cursurile. Miam adus aminte k am un prieten bun coleg cu mine in clasa a treia. SADOVEANU N. F. 36. E coleg shi cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU C. V. 188. 2. Persoana (functzionar profesor etc.) considerata in raport cu alte persoane aflate in acelashi loc de munca. Dar pare k zaresc pe Pacala colegul meu de cabinet. ALECSANDRI T. 404.

COLÉG A s.m. shi f. Camarad de studii de munca de activitate etc. [Cf. fr. collègue lat. collega].

COLÉG A s. m. f. camarad de studii de munca de activitate etc. (< fr. collègue lat. collega)

COLÉG ~ga (~gi ~ge) m. shi f. Persoana care invatza sau activeaza impreuna cu altele considerata in raport cu acestea; confrate. ~ de shcoala. ~ de studii. ~ de munca. /<fr. collegue

coleg m. cel ce face parte dintr’un corp care exercita aceleashi functziuni k shi altzii.

*colég a s. (lat. colléga coleg d. con impreuna shi legatus delegat). Cel care implineshte aceĭashĭ functziune la un loc cu altu orĭ cu altziĭ shi adeseorĭ in acelashĭ edificiŭ (k shcolariĭ profesoriĭ minishtriĭ sh. a.). V. camarad.

excoleg sm [At: MAIORESCU D. II 210 / Pl: ~egi / E: ex + coleg] Fost coleg.

colég s. m. pl. colégi

colég s. m. pl. colégi

COLÉG s. (rar) camarad. (~ de shcoala.)

COLEG s. (rar) camarad. (~ de shcoala.)

colég (colégi) s. m. Camarad tovarash. Lat. collega (sec. XVIII). Der. colega s. f. (camarada); colegial adj. (camaraderesc); necolegial adj. (lipsit de camaraderie); colegiu s. n. din lat. collegium (sec. XVIII) shi in parte din germ. Kollegium sau din rus. kollegija; colegian s. m. (elev al unui colegiu).