COLECTÍV A colectivi e adj. s. n. s. f. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartzine tuturor; comun obshtesc social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumeshte prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice considerate k un intreg k o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactzie. Colectiv de catedra. ♦ P. gener. Grup (organizat) de persoane. III. S. f. (In trecut) Cooperativa Agricola de Productzie. Din fr. collectif lat. collectivus.

colectiv ~a [At: GHICA S. 612 / Pl: ~i ~e / E: fr collectif] 1 a (D. opere lucrari) Efectuat de mai multzi autori. 2 a Care apartzine tuturor Si: comun obshtesc social. 3 a Care se refera la ideea de colectivitate. 4 (Is) Substantiv ~ Substantiv cu forma de singular care denumeshte o pluralitate de obiecte identice considerate k intreg. 5 sn Persoane unite prin munca shi actziuni comune in vederea acelorashi scopuri Cf echipa. 6 a (Is) Sufix ~ Sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. 7 sn (Iuz) Cooperativa agricola de productzie.

COLECTÍV A colectivi e adj. subst. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartzine tuturor; comun obshtesc social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumeshte prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice considerate k un intreg k o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactzie. Colectiv de catedra. ♦ P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (Ieshit din uz) Cooperativa Agricola de Productzie. Din fr. collectif lat. collectivus.

COLECTÍV¹ colective s. n. Grup de persoane cu interese shi conceptzii comune organizat pe acelashi loc de productzie in vederea unor scopuri bine determinate shi in care fiecare poarta raspunderea muncii de puse se supune unei discipline liber consimtzite shi accepta o conducere unica. Munca de unul singur tendintza de monopolizare a muncii izvorind din infumurare shi dispretz boieresc fatza de colectiv au consecintze profund daunatoare asupra muncii de partid. SCINTEIA 1953 nr. 2724. ◊ (Adesea in loc. adv.) In colectiv. Roadele muncii in colectiv dovedesc milioanelor de tzarani muncitori k drumul care il arata partidul este singurul care i va scapa definitiv de saracie shi exploatare chiabureasca singura cale care duce la belshug shi fericire. SCINTEIA 1953 nr. 2571. Colectiv de redactzie = totalitatea celor care lucreaza la redactarea unui periodic sau a unei lucrari shtiintzifice. Colectiv de catedra = totalitatea cadrelor didactice din invatzamintul superior grupate in jurul unei catedre. De o mare atentzie trebuie sa se bucure din partea comitetelor de partid colectivele de catedra lectorii propagandishtii. SCINTEIA 1953 nr. 2755.

COLECTÍV A adj. 1. Rezultat din munca din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun obshtesc social. // s.n. Grup de oameni care lucreaza in acelashi loc de productzie avand interese shi conceptzii comune purtand fiecare raspunderea muncii depuse supunanduse unei discipline liber consimtzite shi acceptand o conducere unica. ◊ Colectiv de catedra = totalitatea cadrelor didactice din invatzamantul superior grupate in cadrul unei catedre. [Cf. fr. collectif lat. collectivus].

COLECTÍV A I. adj. 1. rezultat din munca din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care la singular denumeshte o multitudine de obiecte identice considerate k un intreg; sufix ~ sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp shi spatziu. 2. care apartzine tuturor; comun obshtesc social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelashi loc de productzie cu interese shi conceptzii comune purtand fiecare raspunderea muncii depuse sub o conducere unica. (< fr. collectif lat. collectivus)

COLECTÍV² ~e n. Grup de persoane antrenate intro activitate comuna. ~ artistic. ~ shtiintzific. /<fr. collectif lat. collectivus

*colectív a adj. (lat. collectivus). Facut impreuna: munca colectiva. Care ofera spĭrituluĭ ideĭa uneĭ colectziunĭ: intzeles colectiv. S. n. Gram. Cuvint care deshi e la singular prezenta spirituluĭ ideĭa uneĭ colectziunĭ k multzime gramada turma. Adv. In mod colectiv.

colectív² (echipa grup) s. n. pl. colectíve

colectív (grup echipa) s. n. pl. colectíve

COLECTÍV adj. s. 1. adj. v. general. 2. s. v. ansamblu.

COLECTIV adj. s. 1. adj. comun general obshtesc public. (Probleme de interes ~.) 2. s. ansamblu formatzie trupa. (~ artistic.)