COLECTÍV A I. adj. 1. rezultat din munca din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care la singular denumeshte o multitudine de obiecte identice considerate k un intreg; sufix ~ sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp shi spatziu. 2. care apartzine tuturor; comun obshtesc social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelashi loc de productzie cu interese shi conceptzii comune purtand fiecare raspunderea muncii depuse sub o conducere unica. (< fr. collectif lat. collectivus)