COERÉNT A coerentzi te adj. 1. Care se compune din elemente strans legate (shi armonizate) intre ele; inchegat. 2. Logic ordonat armonios. 3. (Fiz.; despre unde) Care are aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp. [Var.: coherént a adj.] Din fr. cohérent lat. cohaerens ntis.

coerént ~a a [At: LM / V: cohe~ (nob; inv) conhe~ / P: coe~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr cohérent] 1 Care se compune din elemente strans legate (shi armonizate) intre ele Si: coeziv (1) inchegat. 2 (Fiz; d. unde) Care are aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp Si: coeziv (2). 3 Alcatuit din elemente strans legate intre ele care se succed in mod logic. 45 (Pex) Care (se) exprima clar shi logic.

COERÉNT A coerentzi te adj. 1. Care se compune din elemente strans legate (shi armonizate) intre ele; inchegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeashi lungime shi diferentze de faza constante in timp. [Var.: coherent a adj.] Din fr. cohérent lat. cohaerens ntis.

COERÉNT A coerentzi te adj. Ale carui elemente constitutive au o legatura strinsa intre ele; inchegat. Dialectica priveshte natura k un tot unit coerent. ◊ Fig. Gindire coerenta. Varianta: coherént a adj.

COERÉNT A adj. Constituit din partzi care sunt strans legate intre ele shi se succeda in mod logic; strans inchegat unit; coeziv. [Pron. coe var. coherent a adj. / cf. fr. cohérent lat. cohaerens].

COERÉNT A adj. 1. constituit din partzi care sunt strans logic legate intre ele; inchegat unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeashi lungime de unda shi diferentza de faza constanta in timp. (< fr. cohérent lat. cohaerens)

COERÉNT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre un intreg) Care consta din elemente strans legate intre ele; inchegat; armonios. 2) (despre componentzii unui intreg) Care este strans legat de celelalte elemente constitutive. /<fr. cohérent lat. cohaerens ~ntis

coerent a. se zice de diferite partzi dintr’un tot cari sunt legate intre ele.

*coerént a adj. (lat. coháerens éntis. V. ad shi inerent ezit). Care are legatura: ratzionament coerent in toate partzile luĭ. SHi coh.

coherént ~a a vz coerent

COHERÉNT A adj. v. coerent.

coerént adj. m. pl. coeréntzi; f. coerénta pl. coerénte

coerént adj. m. pl. coeréntzi; f. sg. coerénta pl. coerénte

coerent

COERÉNT adj. adv. 1. adj. inchegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic (fig.) inchegat legat strans. (Un plan ~.) 3. adj. adv. v. logic.

COERENT adj. adv. 1. adj. inchegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic (fig.) inchegat legat strins. (Un plan ~.) 3. adj. adv. logic (fig.) legat. (Vorbire ~; vorbeshte ~.)

Coerent ≠ necoerent discoerent