9 definitzii pentru coechipier
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COECHIPIÉR A coechipieri e s. m. shi f. Membru al unei echipe de munca sau al unei echipe sportive considerat in raport cu ceilaltzi membri ai echipei. [Pr.: pier] Din fr. coéquipier.
COECHIPIÉR A coechipieri e s. m. shi f. Membru al unei echipe de munca sau al unei echipe sportive considerat in raport cu ceilaltzi membri ai echipei. [Pr.: pier] Din fr. coéquipier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
COECHIPIÉR coechipieri s. m. Membru al unei echipe de munca sau al unei echipe sportive considerat in raport cu tovarashii sai. Pronuntzat: pier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COECHIPIÉR s.m. Membru al unei echipe al unei formatzii etc. in raport cu ceilaltzi membri ai echipei. [Pron. coechipier. / cf. fr. coéquipier].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COECHIPIÉR A s. m. f. membru al unei echipe al unei formatzii etc. in raport cu ceilaltzi membri ai echipei. (< fr. coéquipier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
COECHIPIÉR ~i m. Fiecare din cei doi sau mai multzi echipieri in raport unul fatza de celalalt. [Sil. pier] /<fr. coéquipier
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
coechipiér (pier) s. m. pl. coechipiéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
coechipiér s. m. (sil. pier) pl. coechipiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
COECHIPIÉR s. (SPORT) partener.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
COECHIPIER s. partener. (~ intro formatzie sportiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: -pi-er
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
coechipier, coechipierisubstantiv masculin coechipiera, coechipieresubstantiv feminin
- 1. Membru al unei echipe de munca sau al unei echipe sportive considerat in raport cu ceilaltzi membri ai echipei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: partener
etimologie:
- coéquipier DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.