7 definiții pentru codruleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
codruléț sm [At: ODOBESCU, S. III, 482 / Pl: ~i, ~e / E: codru + -uleț] 1-4 Codrișor (1-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru. 1. v. codru (1). Dorul mîndrei unde șede? Colo-n codrulețul verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. 2. v. codru (2). Cu un codruleț de pîne sau cu o neînsemnată îmbunare și-ar face din acel cîne rătăcit un tovarăș folositor și credincios. ODOBESCU, S. III 482.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
codruléț (co-dru-) s. n., pl. codruléțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
codruléț s. n. (sil. -dru-), pl. codruléțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CODRULÉȚ s. v. codruț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CODRULEȚ s. codruț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: co-dru-leț
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
codruleț, codrulețesubstantiv neutru
-
- Dorul mândrei unde șede? Colo-n codrulețul verde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. DLRLC
-
-
- Cu un codruleț de pîne sau cu o neînsemnată îmbunare și-ar face din acel cîne rătăcit un tovarăș folositor și credincios. ODOBESCU, S. III 482. DLRLC
-
etimologie:
- codru + sufix -(u)leț. DEX '09