4 definiții pentru cocârlău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cocârlắu sn [At: VICIU, GL. / E: mg kukorló „colibă, bordei”] (Mgm; reg) Parte despărțită din grajd în care se închid vițeii.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cocârlău, cocârláie, s.n. (reg.) partea despărțită din grajd, unde se închid vițeii.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cocârlắu, s.m. – (reg.) Melc (cu cochilie); cuculbău (ALRRM, 1973: 582). – Din cocârlă.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cocârlắu, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cocârlău
cocârlău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)