Definiția cu ID-ul 711469:
Jargon
cocârlắu, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).
cocârlắu, s.m. – Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). – Din cocârlă „încovoietură, spirală” (< sl. kouca „cârlig”, srb. kukara „cârlig la plug”).