8 definiții pentru clăiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. – Claie + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
clăíță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: claie + -iță] 1-2 Clăișoară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂÍȚĂ, clăițe, s. f. Diminutiv al lui claie. Își priveau tăcuți clăițele de fin, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, P. S. 28. Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clăíță f., pl. e (d. claĭe). Claĭe mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clăíță s. f., g.-d. art. clăíței; pl. clăíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂÍȚĂ s. v. jumătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clăiță s. v. JUMĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clăiță, clăițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui claie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își priveau tăcuți clăițele de fîn, dădeau tîrcoale în jurul lor și oftau din greu. AGÎRBICEANU, P. S. 28. DLRLC
- Am o clăiță de fîn; lîngă clăiță, o poieniță; lîngă poieniță, doi luceferi (Capul, fruntea și ochii). POP. DLRLC
-
etimologie:
- Claie + sufix -iță. DEX '09 DEX '98