clípă [At: DOSOFTEI, V. S. 75¹ / V: (îvr) clip sn (Pl: clipuri) / Pl: ~pe / E: clipi] 1 (Îvr; complinit prin „de ochi”) Clipire (1). 2 (Îvr; cop „de ochi”) Interval de timp foarte scurt Si: clipită. 3 (Îlav) Într-o ~ (înv de ceas) Imediat. 4 (Îlav) În câteva ~pe Foarte repede. 5 (Înv; îlav) În toată ~pa Neîncetat. 6 (Îlav) Din ~ în ~ (sau dintr-o – în alta) Îndată. 7 (Îe) O ~! Expresie prin care se cere cuiva să aibă răbdare, să aștepte puțin sau să se oprească.

CLÍPĂ, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt (care ține cît ai clipi din ochi); clipită. V. moment, secundă. Recunosc că vînatul își are poezia lui, dar această poezie e legată de clipă și piere cu clipa. SADOVEANU, O. II 229. După o clipă de tăcere... ea începu un cîntec duios de dragoste. BUJOR, S. 33. Încete clipe numărînd, Toi aștepta doar o veni Flăcăul mai curînd. COȘBUC, P. I 282. Ei mergeau... părîndu-li-se ziua ceas și ceasul clipă. CREANGĂ, P. 276. Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. EMINESCU, O. I 110. ◊ (Rar, determinat prin «de ochi») Împărăteasa... băgă de seamă întristarea lui, și... nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă de ochi măcar fără chef. ISPIRESCU, L. 103. ◊ Loc. adv. Într-o clipă sau (rar) în clipă = cît ai clipi din ochi., numaidecît, îndată, imediat. Noaptea trece în clipă. Mai avem trei ceasuri pînă la ziuă. SADOVEANU, M. C. 94. Împăratul a poruncit prea-frumoasei să plece în clipă din fața sa. SADOVEANU, D. P. 168. Într-o clipă nu se mai văzu. ISPIRESCU, L. 13. Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, într-o clipă-l poartă gîndul îndărăt cu mii de veacuri. EMINESCU, O. I 132. În cîteva clipe = foarte repede. Toate astea s-au petrecut în cîteva clipe. CARAGIALE, O. III 89. În clipa aceea = chiar atunci, în momentul de care este vorba. În clipa aceea pescărușul era aproape în dreptul lor. CAMIL PETRESCU, N. 94. Din clipă în clipă = din moment în moment, în orice moment, fără întîrziere, cît de curînd. Andrei sta [în mașinuță]... cu mîna încleștată pe portiera joasă, de parcă ar fi vrut din clipă în clipă să se ridice și să coboare. MIHALE, O. 522. (Cu valoare de interjecție) 0 clipă! exclamație prin care se cere cuiva să aibă puțină îngăduință, să aștepte, să se oprească.

CLÍPĂ ~e f. Interval de timp foarte scurt; moment; clipită; secundă. ◊ În orice ~ oricând; în orice moment. Din ~ în ~ din moment în moment. /v. a clipi

clipă f. 1. mișcare repede prin care s’apropie și se depărtează pleoapele; 2. foarte scurt interval, moment: într’o clipă; fig. lumea asta ’ntreagă e o clipă suspendată EM. [Abstras din clipi].

clípă f., pl. e (din clipesc). Un timp foarte scurt (cît aĭ clipi o dată). Într’o clipă, instantaneŭ, pe loc: într’o clipă să-l găsițĭ!

!clípă s. f., g.-d. art. clípei; pl. clípe

clípă (moment) s. f., g.-d. art. clípei; pl. clípe

clípă (geol.) s. f., g.-d. art. clípei

CLÍPĂ s. v. moment.

CLÍPĂ s. v. pleoapă.

CLIPĂ s. ceas, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, vreme, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. și reg.) cescuț. (A sosit ~ cînd...)

clipă s. v. PLEOAPĂ.

Clipă ≠ eternitate, veșnicie, frunte

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.

MENS AEQUA IN ARDUIS (lat.) judecată cumpănită în clipe grele – Adagiu de nuanță stoică, recomandând stăpânire de sine în toate împrejurările. Există și la Horațiu, „Ode,” II, 3, 1-2: „Aequam memento rebus in arduis servare mentem” („Ține minte: păstrează-ți spiritul calm în vremurile grele”).