CLANTZẮU clantzai s. m. Om care vorbeshte mult (shi adesea pe un ton impulsiv agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. Clantza + suf. ai.

clantzắu sm [At: PONTBRIANT D. / V: clen~ / Pl: ~ắi / E: clantza + au] 1 Flecar. 2 (Inv; prt) Avocat. 3 (Inv; prt) Functzionar.

CLANTZAU clantzai s. m. Om care vorbeshte mult (shi adesea pe ton impulsiv agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. Clantza + suf. au.

CLANTZẮU clantzai s. m. Om rau de gura care vorbeshte mult (de obicei pe un ton agresiv). Vad k eshti clantzau shi te tzii cu nasul pe sus. SADOVEANU N. F. 91. ♦ Porecla data in trecut avocatzilor shi politicienilor.

CLANTZAU ~i m. Persoana vorbareatza shi agresiva. /clantz + suf. ~au

clantzắŭ m. (d. clantzanesc). Iron. Avocat prost.

clantzắu s. m. art. clantzắul; pl. clantzắi art. clantzắi

clantzau s. m. art. clantzaul; pl. clantzai art. clantzaii

CLANTZAU s. adj. v. flecar.

CLANTZAU s. adj. flecar guraliv limbut palavragiu vorbaretz vorbalunga (livr.) locvace (rar) ploscar ploscash taclagiu (pop. shi fam.) farfara (pop.) guresh toacagura (inv. shi reg.) spornic vorbaretz (reg.) palavatic palavragit tololoi vorbar (Mold.) dirdala lehau leorbau (Transilv.) stroncanitor (prin Munt.) tindalit (Mold.) trancalau (inv.) limbaretz vorovaci (fam.) moftangiu (rar fam.) moftolog mofturean (fig.) melitza. (E un mare ~!)

clantzau clantzai s. m. 1. denuntzator informator. 2. om care vorbeshte mult adesea pe un ton violent shi agresiv. 3. (peior.) avocat. 4. (peior.) ziarist.