circumferintza sf [At: N. COSTIN ap. LET. II 69/1 / V: cercof~ cercumferentza ~comferentza ~conferentza ~conf~ ~ferentza tzircumferentza tzircumferentzie / Pl: ~tze / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curba plana inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 34 (Pan) Linie imprejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) in forma (relativ) rotunda. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERÍNTZA circumferintze s. f. 1. Curba inchisa ale carei puncte sint egal departate de un punct numit centru; linia inchisa a unui cerc. 2. Linia imprejmuitoare a unui corp rotund a unui Ioc lungime a conturului unui corp. (In forma circonferentza) In cap avea un shlic de o circonferentza cel putzin de shepte palme. NEGRUZZI S. I 16. Variante: (invechit) circoferéntza circumferéntza (BOGZA C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERÍNTZA s.f. 1. Curba plana inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie imprejmuitoare a unui corp rotund a unui loc. [Var. circomferintza s.f. / < lat. circumferentia < circum imprejur ferre a purta cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERÍNTZA s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie imprejmuitoare a unui corp rotund a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence lat. circumferentia)

CIRCUMFERÍNTZA ~e f. 1) geom. Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care inconjoara un corp de forma relativ rotunda. ~a unui trunchi de copac. [G.D. circumferintzei] /<lat. circumferentia fr. circonférence

circumferintza f. 1. Geom. linie curba ale carii toate punctele sunt egal departate de un punct interior numit centru; 2. ingradire ocolul unui orash; 3. suprafatza exterioara a unui corp in opozitziune cu partzile centrale.

cercoferintza sf vz circumferintza

cercumferentza^[1] sf vz circumferintza modificata

circomferentza sf vz circumferintza

circonferentza sf vz circumferintza

circonferintza sf vz circumferintza

circumferentza^[1] sf vz circumferintza

tzirconferentza sf vz circumferintza

tzirconferentzie sf vz circumferintza

tzircumferentza sf vz circumferintza

tzircumferentzie sf vz circumferintza

CIRCONFERÉNTZA s. f. v. circumferintza.

CIRCUMFERÉNTZA s. f. v. circumferintza.

CIRCOMFERÍNTZA s.f. v. circumferintza.

*circumferéntza f. pl. e (lat. circumferentia d. circum in prejur shi ferre a duce. V. sufer). Geom. Linie curba ale careĭ punctes toate egal departate de un punct interior numit centru. Ocol ocolire: aceasta gradina are o circumferentza de 1000 de metri. Fals íntza.

circumferíntza s. f. g.d. art. circumferíntzei; pl. circumferíntze

circumferíntza s. f. g.d. art. circumferíntzei; pl. circumferíntze

circumferintza

circumferentza tze.

CIRCUMFERÍNTZA s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERINTZA s. 1. (MAT.) cerc (inv. shi reg.) perghel (inv.) periferie. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru (inv.) contur imprejurare imprejurime inconjurare ocol masura imprejur. (~ unei suprafetze.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al carui centru e pretutindeni shi a carui circumferintza nu e nicaieri Pascal „Pensées”.