opțiuni
  • info

12 definiții pentru ciocănaș (persoană, pasăre)

din care

Explicative DEX

CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.

ciocănáș [At: DIONISIE, C. 176 / V: ~cnáș sm / Pl: ~e, ~i / E: ciocan + -aș] 1-2 sn (Șhp) Ciocan (1) mic. 3 sn (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc. 4 sn Bucată mică de lemn învelită în postav, care lovește coardele pianului atunci când sunt apăsate clapele acestuia. 5 sn (Atm) Ciocan (34). 6 sm (Bot; reg; lpl) Ciocănăței. 7 sm (Bot; reg) Surguci. 8 sm (Iuz) Muncitor într-o mină de sare Si: ciocănar (1). 9 sm (Reg) Gonaci la vânătoare.

CIOCĂNÁȘ1, ciocănași, s. m. 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne. Cele din urmă bătăi ale ciocănașilor căzură răzlețe în adîncime, lumina electrică începu să pîlpîie ca o aripă. SADOVEANU, O. III 205. Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care ședea un om. Astfel era intrarea ciocănașilor în ocnă. BOLINTINEANU, O. 432. 2. (Popular) Ciocănitoare. Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14.

CIOCĂNÁȘ ~i m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~aș

ciocănaș m. lucrător la ocnă, care taie sarea cu ciocanul și o face drobi.

1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.

Ortografice DOOM

ciocănáș1 (persoană) s. m., pl. ciocănáși

ciocănáș (persoană) s. m., pl. ciocănáși

Relaționale

CIOCĂNÁȘ s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, mânător.

ciocănaș s. v. BĂTĂIAȘ. GONACI. GONAȘ. HĂITAȘ. MÎNĂTOR.

CIOCĂNÁȘI s. pl. v. surguci.

Jargon

ciocănáș2, ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.

Intrare: ciocănaș (persoană, pasăre)
ciocănaș1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănaș
  • ciocănașul
  • ciocănașu‑
plural
  • ciocănași
  • ciocănașii
genitiv-dativ singular
  • ciocănaș
  • ciocănașului
plural
  • ciocănași
  • ciocănașilor
vocativ singular
  • ciocănașule
  • ciocănașe
plural
  • ciocănașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocănaș, ciocănașisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cele din urmă bătăi ale ciocănașilor căzură răzlețe în adîncime, lumina electrică începu să pîlpîie ca o aripă. SADOVEANU, O. III 205. DLRLC
    • format_quote Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care ședea un om. Astfel era intrarea ciocănașilor în ocnă. BOLINTINEANU, O. 432. DLRLC
  • 2. popular Ciocănitoare. DLRLC
    sinonime: ciocănitoare
    • format_quote Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14. DLRLC
etimologie:
  • Ciocan + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.