9 definiții pentru ciobăniță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. – Cioban + suf. -iță.
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; soție de cioban; păstoriță, păcurăriță. – Cioban + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
ciobăníță sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: cioban2 + -iță] 1 Soția ciobanului. 2 Băciță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOBĂNÍȚĂ, ciobănițe, s. f. Păzitoare de oi sau soție de cioban; păstoriță. Iță grăia înainte, spunînd că basmul cu uliul îl știe din neagra străinătate, unde l-a fost dus tatăl său – acolo îl cîntau ciobanii și ciobănițele. CAMILAR, TEM. 244. Ciobanul sta culcat cu capul în poala ciobăniței. GALACTION, O. I 319.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOBĂNÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care are în grijă oile; păstoriță; ovicultoare. 2) Soție de cioban. /cioban + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ciobăníță s. f., g.-d. art. ciobăníței; pl. ciobăníțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciobăníță s. f., g.-d. art. ciobăníței; pl. ciobăníțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOBĂNÍȚĂ s. păstoriță, (înv. și reg.) păcurăriță, (reg.) ciobăncuță, păcurăreasă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOBĂNIȚĂ s. păstoriță, (înv. și reg.) păcurăriță, (reg.) ciobăncuță, păcurăreasă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
ciobăniță, ciobănițe s. f. femeie / fată victimă a unui viol.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ciobăniță, ciobănițesubstantiv feminin
- 1. Femeie care paște, păzește și îngrijește oile; ovicultoare; soție de cioban. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: ciobăncuță păcurăreasă păcurăriță păstoriță
- Iță grăia înainte, spunînd că basmul cu uliul îl știe din neagra străinătate, unde l-a fost dus tatăl său – acolo îl cîntau ciobanii și ciobănițele. CAMILAR, TEM. 244. DLRLC
- Ciobanul sta culcat cu capul în poala ciobăniței. GALACTION, O. I 319. DLRLC
-
etimologie:
- Cioban + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 NODEX