7 definiții pentru păcurăriță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCURĂRÍȚĂ, păcurărițe, s. f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului1; ciobăniță, păstoriță. – Păcurar1 + suf. -iță.
PĂCURĂRÍȚĂ, păcurărițe, s. f. (Înv. și reg.) Soția păcurarului1; ciobăniță, păstoriță. – Păcurar1 + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcurăriță sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 161 / Pl: ~țe / E: păcurar1 + -iță] (Îrg) Ciobăniță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂCURĂRÍȚĂ, păcurărițe, s. f. Soția păcurarului a păstorului; păstoriță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcurăríță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. păcurăríței; pl. păcurăríțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcurăríță s. f., g.-d. art. păcurăríței; pl. păcurăríțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCURĂRÍȚĂ s. v. ciobăniță, păstoriță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
păcurăriță s. v. CIOBĂNIȚĂ. PĂSTORIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
păcurăriță, păcurărițesubstantiv feminin
etimologie:
- Păcurar + sufix -iță. DEX '09 DEX '98