6 definiții pentru cincăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cincăi vt [At: MARIAN, O. II, 54 / V: ~caí / Pzi: ~ésc / E: ns cf cicăli] (Reg) 1 A necăji pe cineva. 2 A cere cu insistență. 3 A flecări. 4 (Pex) A cerși.
CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A necăji, a cicăli, a nu da pace cuiva. Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINCĂÍ, cincăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A nu da cuiva pace; a cicăli. – V. cicăli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CINCĂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cincăi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cincăí (-ăésc, cincăít), vb. – A deranja, a importuna. – Var. cinc(i)ui. Creație spontană (cf. DAR). În Trans. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cincăi, cincăiescverb
-
- Eu, mînios că prea mult mă cincăiește, luai o plăcintă, i-o trîntii în cap, și de-atunci a rămas pleșuv. MARIAN, O. II 54. DLRLC
- Ne-ncetat mă cincăia Să le spun adevărat. MARIAN, S. 104. DLRLC
-
etimologie:
- cicăli DLRM