CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. lui kivernó).

chivernisí [At: DOSOFTEI, MOL. / V: (înv) ~vir~ / Pzi: ~sésc / E: ngr ϰυβερνω (aor. lui ϰυβνησα)] (Pfm) 1-2 vtr A(-și) administra (bunurile, veniturile). 3 vt A economisi. 4 vt A agonisi. 5-6 vtr A (se) pricopsi. 7-8 vtr A (se) aproviziona. 9 vr (Înv) A-și conduce (bine) viața.

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A administra, a conduce. 2. Tranz. și refl. A face economii; a agonisi. 3. Refl. și tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situație materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4. Tranz. și refl. A (se) aproviziona; a (se) îndestula. – Din ngr. kivérnisa (aor. al lui kivernó).

CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. 1. Tranz. A administra. Pentru moară și pentru vatră am să plătesc o mie de lei pe an; pot, ori nu, să scot atît din ele? – Poți, grăi Zamfir, și mai mult, dacă le chivernisești bine. SLAVICI, V. P. 15. Rămînînd împăratul văduv și fără feciori de parte bărbătească care să-i moștenească scaunul și să-i chivernisească cîrmuirea împărăției... POPESCU, B. I 45. 2. Tranz. A face economii; a economisi, a agonisi. A venit în sat cu un căluț cumpărat din banii chivernisiți. CAMILAR, N. I 21. 3. Refl. A ajunge la o situație materială bună; a se căpătui, a se procopsi. Hrană bună și leafă bună, așa că în trei-patru ani, citi or ține lucrările, se poate chivernisi oricine. PAS, L. I 147. Destul să-ți spui că, încet-încet, m-am chivernisit cumsecade, ajungînd să am o stare destul de bună, pe potriva mea. CARAGIALE, O. III 31. 4. Tranz. (Cu privire la ființe) A îndestula cu cele necesare traiului, a aproviziona. Pe toate [dobitoacele] le chivernisise cu mîncarea. ȘEZ. VI 106. ◊ Refl. Cu ce te chivernisești acum? – Cu slujba. FILIMON, C. 135. 5. Tranz. (Învechit) A conduce, a îndruma. Ea o să-l chivernisească In lume cum să trăiască. PANN, P. V. III 46.

A CHIVERNISÍ ~ésc tranz. pop. 1) A conduce în calitate de administrator. 2) (avere, bunuri materiale) A dobândi prin muncă și sârguință; a aduna; a strânge; a agonisi. 3) A face să se chivernisească. /<ngr. kyvérnisa

A SE CHIVERNISÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A-și crea o situație materială bună în viață (fără a o merita); a se procopsi. 2) A ajunge îndestulat. /<ngr. kyvérnisa

CHIVERNISI vb. 1. (Mold., ȚR, Trans. S) A conduce, a guverna, a administra. A: Nevoiesc cu osîrdie să chivernisească țările sale. M. COSTIN. Cu mare filosofie lupul viața sa își chiverniseaște. CI, 98. Prin adincul înțelepciunii tale toate le chivernisăști. MOL. 1754-1762, 29^r. Lăsă la Stocolm un divan de epitropi ca să chivernisască tara lui. VP, 52^r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, DIVANUL; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; CANTA. B: Chivernisești și bine oblăduiești. BIBLIA (1688). Acela care nu-ș poate chivernisi casa lui nu poate chivernisi pre altul. FL. D 1700, 40^v; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: Îngerii ... chivernisesc acea după noi erarhie. IOAN ZOBA, RlNDUIALA DIACON-STVELOR; cf. IR 1757, 13^r; MCCR, 18. ♦ A se conduce, a se călăuzi. A: A te chivernisi la greale vremi nu poți. M. COSTIN. Domnul cunoaște gîndurile oamenilor ... cu dumnezeiescul duh nechivernisindu-să. AR, 36^v; cf. PSEUDO-COSTIN; NECULCE. B: Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a orinduit să se chivernisească cu lege. ANTIM. C: Cel ce se chiverniseaște rău ades să se sfătuiască. FL. D 1764, 45^v. 2. (Mold.) A aranja, a pune la cale. A scos tuiurile și corturile afară din lași... ca să mai chivernisească lucrul ceva înainte. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS. ♦ Fig. A face rău cu premeditare. Lasă toată treaba asupra mea și eu îl voi chivernisi pe Abul-Casîm de și comora îi vom lua și viața, cu meșterșug supțire. H 1771, 97^r. ♦ A se tocmi. Și așa să chivernisiia unul cu altul. CA, 85^r.3. (Mold., ȚR) A purta de grijă, a asigura mijloacele de trai. A: Va chivernisi și pe oamenii mortului, că au rămas nechivernisiți. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Datoriia nacealnicilor ... ca să chivernisească pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44^v; cf. DOSOFTEI, MOL.; CD 1698, 27^r; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE; AR, 4^r; CD 1770, 32^v; BUCOAVNĂ 1775, 43^v; H 1779², 77^v. ◊ (Fig.) Aferim! aferim! adecă: bine m-ați chivernisit. AXINTE URICARIUL. B: Nu te rog să-mi chivernisești viața, că am eu cu ce trăi. ANTIM.Etimologie: gr. kyvernó, aor. kyvernísa. Vezi și chiverni, chiverniseală, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chiverni, hătmăni, isprăvnici, schivernisi; r î n d ă l u i.

chivernisì v. 1. odinioară, a administra, a conduce trebile țării; 2. a se ocupa, a trăi din: cu ce te chivernisești acum? FIL.; 3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dându-i o funcțiune (mai ales o sinecură), a-l pune în pâine; 4. a se procopsi, a se înavuți (sens datând din epoca fanariotă când funcționarii se înavuțiau prin abuzuri și jafuri). [Gr. mod.].

chivernisésc v. tr. (ngr. kivernó, aor. kivérnisa, vgr. kybernáo, de unde și lat. gubernare, a cîrmui, a guverna). Vechĭ. Administrez, conduc: a chivernisi un județ. Azĭ. Fam. Pun în funcțiune, daŭ o sinecură, asigur: părințiĭ îșĭ chivernisesc copiiĭ. Adun, strîng: a chivernisi banĭ la tinereță. V. refl. Mă asigur de sărăcie, mă îmbogățesc. – Și schiv- (nord). V. dichisesc.

chivernisí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 să chiverniseáscă

chivernisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chivernisésc, imperf. 3 sg. chiverniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. chiverniseáscă

chivernisesc, -seam 1 imp.

CHIVERNISÍ vb. v. îmbogăți.

CHIVERNISÍ vb. v. acumula, administra, aduna, agonisi, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, strânge.

CHIVERNISI vb. a se ajunge, a se căpătui, îi se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

chivernisi vb. v. ACUMULA. ADMINISTRA. ADUNA. AGONISI. APROVIZIONA. ARANJA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. ECONOMISI. FACE. GUVERNA. ORÎNDUI. REZOLVA. STĂPÎNI. STRÎNGE.

chivernisí (chivernisésc, chivernisít), vb. – 1. A cîrmui, a conduce, a administra. – 2. A călăuzi, a sfătui. – 3. A procopsi, a da cuiva mijloacele de trai. – 4. A aproviziona, a îndestula. – Mr. chivirnisire. Ngr. ϰυβερνῶ, aorist ὲϰιβέρνησα „a guverna” (Murnu 14; Meyer 228); cf. alb. kjiverĭs. Este dublet al lui guverna și al cuvîntului recent creat, cibernetică (< fr. cybernétique) „arta de a guverna”. Pentru evoluție, cf. Șeineanu, Semasiol., 215. – Der. chiverniseală, s. f. (guvernare, administrare; economie casnică, mijloace de trai, nivel de viață al casei; venituri; stare, situație); chivernisitor, adj. (guvernator, administrator).