CETATZEÁN A cetatzeni e s. m. shi f. Persoana apartzinand unui stat care se bucura de drepturi civile shi politice shi care are anumite obligatzii fatza de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nul cunoashtem. Cetate + suf. ean.

cetatzean ~a [At: COD. VOR. 36/6 / V: (reg) ~tzan / Pl: ~eni ~ene (inv) ~tzeani ~tzeane / E: cetate + ean] 1 sm Locuitor cu indatoriri militare al unei cetatzi al unei fortaretze sau al unui orash intarit. 2 a De cetatzeni (1). 3 smf Locuitor de la orash Vz burghez orashan pargar (inv) targovetz. 4 smf (Pex) Locuitor. 56 a Din cetate (sau de la orash) Si: cetatzenesc. 7 smf (Pex) Locuitor (al unui stat) cu drepturi civile shi politice. 8 sm (Fam) Apelativ cu sensul de „domn”.

CETATZEÁN A cetatzeni e s. m. shi f. Locuitor al unui stat care se bucura de drepturi civile shi politice shi care are anumite obligatzii fatza de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nul cunoashtem. Cetate + suf. ean.

CETATZEÁN A cetatzeni e s. m. shi f. 1. Locuitor al unui stat care se bucura de drepturi civile shi politice. Drepturile shi indatoririle cetatzeanului. ▭ Cetatzenilor Republicii Populare Romine le este asigurat dreptul la munca. CONST. R.P.R. 36. Cetatzeanul trebuie a da ascultare legii caci legea arata vointza poporului. BALCESCU O. I 353. (Adjectival) Noi ce slavim prin noi inshine viatza biruitoare Noi femei cetatzene. BANUSH B. 100. (Neacordat) Eu cer poeziei sa glorifice viitorul cer sa cinte pe femeia cetatzean. GHEREA ST. CR. I 305. 2. (La vocativ) Cuvint cu care ne adresam cuiva (al carui nume nul cunoashtem caruia nu vrem sau nu putem sa i ne adresam cu un termen familiar) adesea pentru al apostrofa. Asculta cetatzene de ce calci pe iarba?

CETATZEÁN A cetatzeni e s. m. shi f. Locuitor al unui stat care se bucura de drepturi civile shi politice. ♦ (La vocativ) Cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nul cunoashtem. Din cetate + suf. ean.

CETATZEÁN ~eána (~éni ~éne) m. shi f. 1) Persoana care face parte din populatzia stabila a unui stat avand toate drepturile shi obligatziile prevazute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. Persoana considerata k unitate particulara distincta fatza de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean

cetatzeána s. f. g.d. art. cetatzénei; pl. cetatzéne

cetatzeána s. f. g.d. art. cetatzénei; pl. cetatzéne

cetatzeana (nu: cetatzeanca)

CETATZEÁNA s. cetatzeanca.

CETATZEÁN s. (JUR.) supus. (~ al unui stat.)

CETATZEÁN s. v. orashean targovetz.

cetatzean s. v. ORASHEAN. TIRGOVETZ.

DECLARATZIA DREPTURILOR OMULUI SHI ALE CETATZEANULUI document programatic al Revolutziei Franceze adoptat la 26 aug. 1789 de catre Adunarea Constituanta. A influentzat toate institutziile politicojuridice europene dea lungul timpului.