ceremonie sf [At: LET. II 154/12 / V: (inv) cerim~ tzarm~ tze~ tzerim~ tzirm~ / A: ceremonie / Pl: ~ii / E: rs черемония pn ceremonia lat caerimonia fr cérémonie] 1 Ansamblu de reguli shi forme protocolare practicate cu solemnitate la savarshirea unui cult religios Si: rit ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficiala Si: parada pompa. 3 (Pex) Moment solemn din existentza unui individ (cununie botez inmormantare etc.) Cf fast solemnitate (ivr) saltanat. 45 (Pex) Serbare (sau masa festiva) careia i se da insemnatate stralucire. 5 Manifestatzie in cinstea unei persoane primire solemna Cf alai. 6 Forma de politetze in relatziile sociale marcata de solemnitate. 7 (Pex) Forma de politetze exagerata Cf fasoane. 8 (Ie) Fara ~ sau ~i Familiar. 9 (Is) Maestru de ~ (sau ~i) Persoana care dirijeaza dupa protocol desfashurarea unei solemnitatzi.

CEREMONÍE ceremonii s. f. Ansamblu de forme exterioare protocolare obishnuite la solemnitatzi sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai multa importantza shi stralucire; solemnitate parada fast. Ieshind cu ceremonie mare din Constantinopole merse de tabari la DaudPasha. BALCESCU O. II 79. Ceremonia se sfirshise. Totzi felicitau pe tinerii sotzi. NEGRUZZI S. I 53. ◊ (In orinduirea feudala shi capitalista) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana insarcinata sa supravegheze shi sa dirijeze desfashurarea dupa protocol a unei solemnitatzi.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de politetze in uz in relatziile sociale dintre membrii societatzii burgheze. Vizita de ceremonie. Te invit la o masa in familie fara ceremonie. ♦ (Familiar sau ironic) Dupa ceremonia dulcetzilor shi a cafelei cucoana incepe ashi arata turbanul. NEGRUZZI S. I 239. Varianta: (invechit shi arhaizant) tzeremoníe (SADOVEANU Z. C. 114) s. f.

CEREMONÍE ceremonii s. f. Ansamblu de forme exterioare protocolare obishnuite la solemnitatzi; parada solemnitate fast. ◊ (In oranduirea feudala shi capitalista) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana insarcinata sa dirijeze dupa protocol desfashurarea unei solemnitatzi. ♦ Totalitatea formelor de politetze folosite in relatziile sociale dintre membrii societatzii. [Var.: (Inv. shi arh.) tzeremónie s. f.] Fr. cérémonie (lat. lit. caerimonia).

CEREMONÍE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseshte la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioara a unui cult (religios); slujba. ♦ Ansamblul formelor de politetze uzitate in raporturile dintre membrii unei societatzi sau grupari sociale. [Gen. iei. / < fr. cérémonie cf. lat. ceremonia].

CEREMONÍE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ◊ forma exterioara a unui cult (religios). ◊ ansamblul regulilor de politetze prescrise in raporturile dintre membrii unei societatzi sau grupari sociale. (< fr. cérémonie lat. caeremonia)

CEREMONÍE ~i f. 1) Sarbatoare solemna; solemnitate. ~ nuptziala. ◊ ~ religioasa serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfashoara dupa anumite reguli. 3) Respectare exagerata a convenientzelor; eticheta excesiva. TZinuta de ~. ◊ Cu ~i in mod prea festiv. Fara ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.D. ceremoniei; Sil. nie] /<fr. cérémonie lat. caerimonia

ceremonie f. 1. forma exterioara a cultului; 2. pompa parada; 3. regule de politetza; 4. jena ce rezulta din observarea acestor regule: a pranzi fara ceremonie.

*ceremónie shi íe f. (lat. ceremónia shi caeri; fr. cérémonie). Forma cultuluĭ. Pompa gala aparat solemnitate: tzinuta de ceremonie. Politetza deferentza: vizita de ceremonie. A face ceremoniĭ a te arata foarte politicos. Fara ceremoniĭ fara formalitatzĭ intim. Vechĭ tzeremónie pop. tzirmónie (pol. ceremonia rus. óniĭa). V. parada.

tzarmonie^[1] sf vz ceremonie

tzarmonie sf vz ceremonie

tzeremonie sf vz ceremonie

tzerimonie sf vz ceremonie

tzermonie^[1] sf vz ceremonie

tzirimonie^[1] sf vz ceremonie

tzirmonie sf vz ceremonie

tziromonie sf vz ceremonie

TZEREMONÍE s. f. v. ceremonie.

tzeremónie V. ceremonie.

ceremoníe s. f. art. ceremonía g.d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi art. ceremoníile

ceremoníe s. f. art. ceremonía g.d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi art. ceremoníile

ceremonie niei gen. a.

CEREMONÍE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pompa. 4. v. parada. 5. v. serviciu.

CEREMONIE s. 1. ceremonial eticheta protocol regula ritual rinduiala tipic (rar) rit (inv.) politica. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonial solemnitate. (~ inminarii unor decoratzii.) 3. cinste fast parada pompa solemnitate. (La primit cu multa ~.) 4. gala parada. (Uniforma tzinuta de ~.) 5. (BIS.) oficiu serviciu slujba. (~ religioasa.)

ceremoníe (ceremoníi) s. f. Parada fast eticheta. Var. ceremónie tzeremonie tzerimonie toate inv. Mr. tzirimone. Lat. caerimonia it. cerimonia (sec. XVII) in parte prin intermediul pol. ceremonia cerymonia (intermediarul rus. propus de Sanzewitsch 211 shi DAR nu este posibil avind in vedere data); cf. ngr. τσερεμονία alb. čeremonie bg. ceremonija. Der. ceremonial (var. tzeremonial) s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de eticheta intrebuintzate la o ceremonie); ceremonios (var. tzeremonios) adj. (care se comporta cu politetze solemn).