CEREMONÍE ceremonii s. f. Ansamblu de forme exterioare protocolare obishnuite la solemnitatzi sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai multa importantza shi stralucire; solemnitate parada fast. Ieshind cu ceremonie mare din Constantinopole merse de tabari la DaudPasha. BALCESCU O. II 79. Ceremonia se sfirshise. Totzi felicitau pe tinerii sotzi. NEGRUZZI S. I 53. ◊ (In orinduirea feudala shi capitalista) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoana insarcinata sa supravegheze shi sa dirijeze desfashurarea dupa protocol a unei solemnitatzi.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de politetze in uz in relatziile sociale dintre membrii societatzii burgheze. Vizita de ceremonie. Te invit la o masa in familie fara ceremonie. ♦ (Familiar sau ironic) Dupa ceremonia dulcetzilor shi a cafelei cucoana incepe ashi arata turbanul. NEGRUZZI S. I 239. Varianta: (invechit shi arhaizant) tzeremoníe (SADOVEANU Z. C. 114) s. f.