ceaun sn [At: ALECSANDRI P. III 90 / P: ceaun / V: ceaon ceon / Pl: ~e / E: tc ça(b)un] 1 Vas emisferic de fonta cu doua toarte unite printrun maner in care tzaranii (pastorii) fac mamaliga sau alte mancaruri punando la foc pe pirostrii sau in cracana. 2 Contzinut al unui ceaun (1). 3 Vasul impreuna cu contzinutul. 4 Vas mare in care la stana se fierb laptele seul etc. Si: tuci cazan parnaie aramie bracaci. 5 Contzinut al unui ceaun (4). 6 Vasul impreuna cu contzinutul. 7 Vas in care erau pushi banii ingropatzi. 8 Contzinut al unui ceaun (7). 9 Vasul impreuna cu contzinutul. 10 (Zid; if ceaon) Cumpana orizontala care seamana cu un ceaun (1) rasturnat. 11 Dans tzaranesc nedefinit mai indeaproape. 12 Melodie dupa care se executa ceaunul (11).

CEAÚN ceaune s. n. Caldare mica de tuci cu toarta cu fundul rotund in care se fierbe apa laptele mamaliga etc. Cind se ashezau subt frasini la vremea prinzishorului shi aprindeau focul pentru ceaun batrinele vorbeau de toate cu mare spor. SADOVEANU M. C. 185. Agripina pusese ceaunul de mamaliga. Era aproape de miezul zilei. GALACTION O. I 159. Vro doi romini... Incungiura ceaunul ce fierbe fumegos Pe foc. ALECSANDRI P. A. 129. Am o vaca neagra shi cind fata totzi copiii alearga (Ceaunul). SHEZ. I 195. ◊ (In comparatzii) Se pomeni cu cei doi arapi... negri k fundul ceaunului. ISPIRESCU L. 107. ♦ Contzinutul unui asemenea vas.

CEAÚN ceaune s. n. Caldare (mica) de tuci cu fundul rotund in care se fierbe de obicei mamaliga. ♦ Contzinutul unui asemenea vas. Tatar ča(h)un (ucr. ča(v)un).

CEAÚN ~e n. 1) Vas (din fonta) in forma emisferica prevazut cu doua tortzi in care se pregatesc bucate. ~ pentru mamaliga. 2) Contzinut al unui asemenea vas. Un ~ de sarmale. ◊ Negru k ~ul (sau negru k fundul ~ului) expresie folosita pentru a reda nuantza cea mai inchisa de negru. [Sil. ceaun] /<tat. tza(h)un

ceaun n. 1. caldare de tuciu pentru facerea mamaligei: luase ceaunul de pe foc sa mestece mamaliga CR.; 2. cumpana orizontala a zidarului. [Turc. ČUYEN tuciu].

ceaún n. pl. e (rut. čaun čahun čavun ceaun d. tat. ča[h]un; rus. čugún fonta tucĭ). Vas de fonta in care se face mamaliga. Cumpana orizontala a zidaruluĭ. In Munt. shi ceaon (pl. oane) shi tucĭ.

ceon sn vz ceaun

ceaún s. n. pl. ceaúne

ceaún s. n. pl. ceaúne

ceaun pl. ceaune

ceaun ne.

CEAÚN s. (pop.) tuci. (Un ~ de mamaliga.)

CEAUN s. (pop.) tuci. (Un ~ de mamaliga.)

ceaún (ceaune) s. n. 1. Caldare de fier oala mare. 2. Nivel instrument de zidar. Tat. čahun „ceaun” (Gaster ZRPh. V 169; SHeineanu II 125; Weigand Jb. XVI 222; DAR); cf. tc. çuyen „fonta tuci” rut. ča(v)un „ceaun”. Der. ce(a)unar s. m. (cioban care se ingrijeshte de fiertul laptelui). Din. rom. provine mag. szaun la ungurii din Mold. (Treml Magyar Nyelvőr XXVII 173).