CEÁPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nicio valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

ceápă sf [At: BIBLIA (1688), 101/2 / Pl: cépe / E: ml caepa] 1 Plantă erbacee leguminoasă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică, verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, în umbele globulare (Allium cepa) Si: (gmț) slănină-de-post, brânză sârbească. 2 (Prc) Bulb al cepei (1). 3 (Pex) Bulb al altor plante. 4 (Îe) Lapte de ~ Suc al cepei (1), întrebuințat în medicina populară. 5 (Îe) Nu plătește (sau nu face, rar, nu ajunge) nici (cât) o ~ degerată (rar, coaptă) Nu are nici o valoare. 6 (Pop; îe) A mânca o ~ degerată A nu reuși. 7 (Îe) L-a făcut ~ cu apă L-a făcut de râs. 8-9 (Îe) Cu ochii cât ~pa (sau ~pele) Cu ochii larg deschiși (de mirare). 10-11 (Îae) Cu ochii umflați (de plâns). 12 (Bot; îc) ~de-apă Ceapă cultivată prin răsad și recoltată în anul în care s-a semănat (Allium cepa). 13 (Bot; îc) ~-blândă Praz (Allium porum). 14 (Bot; îc) ~-boboloașă Soi de ceapă (1) nedefinit mai îndeaproape. 15 (Bot; îc) ~pa-câinelui Ceapă-de-mare. 16 (Bot; îc) ~-câinească Porumbel. 17 (Bot; îc) ~pa-ciorii Mică plantă cu bulb, cu flori galbene Si: scânteiuță (Gageapratensis). 18 (Bot; îae) Plantă cu bulb, cu flori albastre Si: viorea (Muscari comosum).19 (Bot; îae) Zambilă (Muscari tenuiflorum). 20 (Bot; îae) Porumbel (Muscari botroydes). 21 (Bot; îae) Bălușcă (Ornythogallum gussonei). 22 (Bot; îae) Brândușă-de-toamnă (Colchitum autumnale). 23 (Bot; îae) Planta Hyacynthus comosus. 24 (Îe) A mâncat ~pa-ciorii A fi nebun. 25 (Bot; îc) ~-ciorească, ~-lungă Plantă bulboasă, cu flori alburii Si: cepșoară (Allium fistulosum). 26 (Bot; îae) Turtă. 27 (Bot; îae) Zambilă (Hyacyntus comosus). 28 (Bot; îc) ~-de-mare Plantă bulboasă, cu flori alburii, ai cărei bulbi sunt folosiți ca medicament diuretic Si: ~pa-câinelui (Urginea maritima sau Scilla maritima). 29 (Bot; îc) ~-de-vară Plantă ierboasă, din familia liliaceelor, cu tulpina groasă, cilindrică, înaltă de un metru și cu frunze până la mijloc, cu doi bulbi principali înconjurați de numeroși bulbioli și flori rozacee-liliachii, în mari umbele (Allium ampeloprosum). 30 (Bot; îc) ~-franțuzească Hașmă (Allium asvalonicum). 31 (Bot; îc) ~-lunguiușă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 32 (Bot; îc) ~-măruntă, ~-de sămânță Arpagic (Allium schoenoprasum). 33 (Bot; îc) ~-rea Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). 35 (Fig; înv; irn) Ceas mare, demodat.

CEÁPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se cultivă prin răsad și se recoltează în același an în care s-a semănat. Ceapă de sămânță = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific și cu conținut bogat de vitamine, folosit în alimentație; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată, se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

CEÁPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee, comestibilă, cu miros puternic, specific; are tulpina subterană rotundă și acoperită cu frunze groase, albe; tulpina aeriană e dreaptă, cilindrică și verde, la fel cu frunzele aeriene verzi, care pornesc de la baza ei (Allium cepa). De mîncare? O ceapă, un usturoi și o bucată de mămăligă rece. CREANGĂ, P. 6. În toată împrejmuirea un miros greu de oaie, de ceapă și de rachiu. ODOBESCU, S. III 18. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cît) o ceapă (degerată) = a nu avea nici o valoare, a nu face două parale. Una fără alta, aceste bulendre nu fac nici două cepe degerate. ISPIRESCU, L. 215. Cîte trei nu fac o ceapă. GHICA, A. 248. ◊ (Ca termen de comparație pentru ochi) Ochii i-au ieșit afară din cap, cît cepele de mari. CREANGĂ, P. 53. ◊ Ceapă de apă = ceapă care (spre deosebire de arpagic) se recoltează în același an în care s-a semănat, ◊ Compus: ceapa-ciorii = nume dat la trei plante din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). ◊ Expr. A mînca ceapa-ciorii = a înnebuni. 2. Bulb. O ceapă de lalea s-a vîndut cu prețul fabulos de zece mii galbeni. NEGRUZZI, S. I 97.

CEÁPĂ, cepe, s. f. 1. Plantă erbacee comestibilă cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapă de apă = ceapă care se recoltează în același an în care s-a semănat. ◊ Expr. A nu face nici cât o ceapă degerată = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapă de lalea. – Lat. caepa.

CEÁPĂ cépe f. 1) Plantă erbacee legumicolă, comestibilă, cu tulpina subterană în formă de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, având flori albe dispuse în inflorescențe dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit în alimentație. ◊ ~ de sămânță arpagică. A nu face nici (cât) o ~ degerată a nu valora nimic. ~a-ciorii plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană în formă de bulb, cu frunze lanceolate și flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pă] /<lat. caepa

ceapă f. 1. plantă cu rădăcină bulboasă, rotundă și comestibilă; 2. fig. lucru de puțină valoare, bagatelă: nu plătește o ceapă degerată; 3. nume de plante ai căror bulbi seamănă cu ai cepei: ceapă blândă. Tr. praz; ceapa cioarei, Mold. Tr. plantă bulboasă cu flori albastre (Muscari comosum). [Lat. CAEPA].

ceápă f., pl. cepe (lat. cêpa, ceapă; pv. sebo, fr. cive). O plantă liliacee bulboasă culinară cu frunze cilindrice și goale pin ăuntru (allium cepa). Fam. Iron. Ceasornic de moda veche saŭ prost de buzunar: cît e ceapa, măĭ? A nu plăti nicĭ o ceapă degerată, a nu valora nimica. Ceapa cĭoriĭ, numele maĭ multor plante liliacee, precum: bălușca, porumbeiĭ, scînteĭuța ș. a.

coájă de ceápă sint. s. (lb. arg.) Bluză ușoară din material plastic (tip wind-jack; jachetă etc.) ◊ „[Bluze] numite coji de ceapă (!) cu inscripții celebre internaționale.” R.lit. 19 VII 79 p. 9 (din coajă + de + ceapă)

foáie de ceápă sint. s. (lb. arg.) Bluze subțiri (tip wind-jack) din materiale plastice, la modă la tinerii din anii ’70-’80 ◊ „Mihnea vrea să-și cumpere o foaie de ceapă.” (din foaie + de + ceapă)

ceápă s. f., g.-d. art. cépei; pl. cépe

ceápă s. f., g.-d. art. cépei; pl. cépe

ceapă, pl. cepe

ceapă, cepe.

CEÁPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămânță = arpagic, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scânteiuță; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepșoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-câinelui.

CEÁPĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.

CEAPĂ s. (BOT.) 1. ceapă de sămînță = arpagic, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț. 2. bulb. (~ a unor plante.) 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambilă, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scînteiuță; ceapă-ciorească (Allium fistulosum) = (reg.) cepșoare (pl.), ceapă-lungă; ceapă-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-cîinelui.

ceapă s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

ceápă (cépe), s. f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. țeapă, megl. țępă. Lat. caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s. m. (vînzător de ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s. n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s. f. (loc semănat cu ceapă).

ALLIUM L. ceapă ornamentală, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia și America de N, peste 280 specii, înalte pînă la 1,50 m, erbacee, cu bulbi. Frunze de la nivelul solului, plante cilindrice, mai tîrziu, în interior, goale. Pețiolul rotund, tubular. Flori (foliolele perigonului 6, libere, mici, înguste, 6 stamine mai lungi decît stigmatul și stilul, albe, roz, galbene și albastre) dispuse în umbele compacte, la capătul unei tulpini fără frunze.

Allium aflatunense Rgl. Specie ce înflorește primăvara. Flori stelate, mari, roșii-purpurii, în inflorescențe globulare. Frunze liniar-înguste, netede. Plantă bulboasă, bienală. Se folosește pentru borduri însorite, printre arbuști sau ca floare tăiată.

Allium albopilosum Wright. Specie ce înflorește vara. Flori mov-liliachii, cu luciu metalic, reunite – cca 80 – într-o inflorescență globuloasă, cu diametrul pînă la 15 cm. Frunze de la liniare pînă la lanceolate, lungi pînă la 0,50 m și late de cca 3,5 cm, glauce, pe partea inferioară cu peri albi.

Allium atropurpureum Waldst. et Kit. Specie care înflorește primăvara tîrziu. Flori roșii-închis. Frunze liniare cu diametrul pînă la 3 cm, mai scurte decît tulpina. Tulpină înaltă pînă la 40 cm, fistuloasă.

Allium caeruleum Pali. (syn. A. azureum Ledeb.; A. coerulescens Don.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre-deschis, pedunculate, în umbelă compactă. Plantă înaltă pînă la 60 cm. Frunze radicale, triunghiulare, înguste, lungi pînă la 25 cm.

Allium cyaneum Regel. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori albastre, pînă la 18 într-o inflorescență globuloasă. Frunze, pînă la 4, îngust-liniare.

Allium flavum L.Specie care înflorește vara. Flori (toate filamentele staminelor sînt la fel de subțiri) galbene-strălucitor, în inflorescențe globuloase, răsfirate. Frunze înguste, 8 mm lățime.

Allium giganteum Regel. Specie ce înflorește vara. Flori mari (8 cm diametrul) roz, roșii-liliachii cu striațiuni roșii pe mijloc, în ciorchine dens,mare,rotund. Frunze plane, lat-ovate, lungi de cca 12 cm. Rezistă iarna.

Allium karataviense Regel. Specie ce înflorește primăvara. Flori dispuse într-o inflorescență globuloasă, densă, mare, cca 10 cm diametru, cu un colorit de la roz la bej sau roșu-liliachiu, cu striațiuni roșii la mijloc. Frunze lat-ovate, pînă la 12 cm lățime, bleu- cenușii, catifelate. Plantă pînă la 20 cm înălțime, merge bine și la ghivece pentru interioare. Poziții însorite (Pl. 4, fig. 24).

Allium moly L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-aurii-strălucitoare în formă de stea, pedunculate, dispuse pînă la 40 în umbelă, terminal, pe o tulpină înaltă pînă la 0,40 m. Frunze lat-lanceolate, gri-verzi-albăstrui. Bulb cu tunicele albicioase, globulos.

Allium narcissiflorum Vili. (syn. A. grandiflorum Chaix, A. pedemontanum Willd., A. nigrum All.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete, roșii-purpur, roz-mov sau roz-închis, campanulate, pendente, dispuse pînă la 10 în racem lax, terminal, pe o tulpină subțire, aproape rotundă, înaltă pînă la 30 cm. Frunze 5-6 la bază, cărnoase, îngust-liniare, lungi pînă la 25 cm, gri-verzi. Folosită mult ca plantă la ghiveci pentru decorarea interioarelor.

Allium neapolitanum Cyr. Specie care înflorește îm mart.-mai. Flori cu pedunculi, albe; cu staminele maro-închis, grupate pînă la 30 în umbelă, dispusă terminal, pe o tulpină înaltă pînă la 32 cm, triunghiulară. Frunze lat-liniare, gri (Pl. 5, fig. 25).

Allium oreophilum C.A. Mey. (syn. A. ostrowskianum Regel). Specie care înflorește vara devreme. Flori stelate, purpur-roz, pe mijlocul foliolei cu o linie mai închisă. Frunze cîteva, liniare. Plantă înaltă pînă la 15 cm.

Allium pulchellum Don (syn. A. montanum Rchb.). Specie care înflorește vara. Flori roșii-violete, mici, cu stamine exerte. Frunze îngust-liniare. Plantă înaltă pînă la 0,60 m.

Allium schoenoprasum L. Specie care înflorește vara. Flori (perigon cu foliole lanceolate) roșii-purpurii, în umbele sferice. Frunze verri, liniar-cilindrice, fistuloase, subțiate spre vîrf, foarte puternic parfumate, mult folosite în salate, supe etc. Planta, înaltă pînă la 32 cm, poartă în vîrf o singură inflorescență.

Allium triquetrum L. Specie ce înflorește primăvara devreme. Flori albe sau cenușii, înguste, tubulare, pe tulpini subțiri, unghiulate, înalte pînă la 32 cm; miros puternic. Frunze îngust-liniare.

Allium ursinum L. Specie ce înflorește pe la mijlocul primăverii. Flori albe în formă de stea, cu pedunculi lungi, în umbele. Frunze radicale (2) cu pețioli lungi, ovat-lanceolate, plane. Plantă înaltă pînă la 0,42 m.

GAGEA Salisb., GAGEA, CEAPA CIORII, fam. Lliaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, în stepele din regiunile continentale ale Asiei, cca 52 specii, erbacee, vivace, mici, cu bulbi. Frunze bazale, liniare, întregi, des cu nervuri paralele. Flori hermafrodite, rar unisexuate (6 stamine, stigmat cu 3 lobi slab conturați) cu perigonul alcătuit din 6 foliole, în partea interioară galbene, în cea exterioară verzi, în umbele pedunculate. Fruct, capsulă cu sămînță rotundă.

URGINEA Steinh., CEAPĂ DE MARE, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile tropicale ale Africii, India, cca 48 speciei, plante cu bulbi. Flori albicioase sau galbene-pal (periant cu 6 petale. egale, eliptice, acuminate, patente, libere, 6 stamine filiforme, un stil scurt), în ciorchine lung, terminal. Bractee mici. Frunze radicale libere, foarte înguste sau lat-liniare. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

ceapă, cepe s. f. (intl.) ceas de mână.

a beli ochii cât cepele expr. (vulg.) a face ochii mari de mirare.

a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.

ceapă roșie expr. (intl., înv.) ceas de buzunar.

foaie de ceapă expr. 1. material foarte subțire folosit la confecționarea scurtelor de vânt. 2. scurtă confecționată din acest material.