CAPÁC capace s. n. Piesa mobila care se ashaza deasupra unui vas a unei cutii a unui cufar etc. pentru a le inchide sau a le acoperi. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intrun vas acoperit. Oua la capac = ochiuri prajite. Cashcaval la capac = cashcaval prajit in tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. Din tc. kapak.

capác sn [At: IORGA S. D. VIII 3 / Pl: ~ace (rar) ~uri / E: tc kapak] 1 Acoperitoare care se ashaza deasupra deschizaturii unui vas a unei cutii a unui cufar etc. 2 (Is) Friptura la ~ Friptura gatita intrun vas acoperit. 3 (Is) Oua la ~ Oua prajite. 4 (Is) Cashcaval la ~ Cashcaval prajit in tigaie. 5 (Ie) A pune ~ul cuiva A inchide gura cuiva printrun raspuns potrivit. 6 (Ie) A gasi ~ la toate A da intotdeauna raspunsul potrivit. 7 (Is) Asta pune ~ la toate E prea de tot e exagerat.

CAPÁC capace s. n. Acoperitoare care se ashaza deasupra deschizaturii unui vas a unei cutii a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intrun vas acoperit. Oua la capac = ochiuri prajite. Cashcaval la capac = cashcaval prajit in tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. Din tc. kapak.

CAPÁC capace s. n. Acoperitoare (prinsa intro tzitzina sau libera) care se lasa sau se ashaza deasupra deschizaturii unui vas a unei cutii a unui cufar etc. Se sui in pod k sa dea jos o bisactea veche un fel de cutie mare de vishin cu capacul incrustat cu sidefuri cit aluna. BASSARABESCU V. 42. O fintina... cu un capac deschis in laturi. CREANGA P. 204. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intrun vas acoperit. Cashcaval la capac = cashcaval prajit in tigaie. ◊ Expr. SHia gasit tingirea capacul (shi lelea barbatul) = a dat de unul dupa chipul shi asemanarea lui a gasit pe cineva care sal invetze minte shi sal puna la locul lui; shia gasit sacul peticul. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul cuvenit. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns bine potrivit; a acoperi a ascunde greshelile cuiva. Asta pune capacul (la toate) = asta pune virf la toate.

CAPÁC capace s. n. Acoperitoare care se ashaza deasupra deschizaturii unui vas a unei cutii a unui cufar etc. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intrun vas acoperit. Oua la capac = ochiuri facute in tigaie. Cashcaval la capac = cashcaval prajit in tigaie. ◊ Expr. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns potrivit. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul potrivit. Asta pune capac (la toate) = asta e prea de tot. Tc. kapak.

CAPÁC ~ce n. Parte care acopera sau inchide un vas o lada etc. ◊ Friptura la ~ friptura pregatita intrun vas inchis. A pune cuiva ~ la gura a face pe cineva sa taca. /<turc. kapak

capac n. 1. ceea ce serva a acoperi astupa sau inchide (o lada oala soba): ridica capacul chichitzei ISP.; a pune cuiva capac a ascunde greshelile; 2. petec de incheiat in dosul nadragilor: pantaloni de nanchin cu capac Ghica; 3. pleoapa de coshciug; 4. invartitura oblonga a smeului de hartie: smeul face capace ISP.; 5. invelishul broashtei tzestoase. [Turc. KAPAK].

capác n. pl. e (turc. kapak; ngr. kapáki alb. kapák ung. kupak. V. capama caplama capange capcana chepeng. 1). Placa tabla (de metal lemn lut hirtie) saŭ disc cu care acoperĭ un vas o cutie o lada un secriŭ o groapa. 2) La unele felurĭ de pantalonĭ partea care acopere pintecele shi care in loc de prohab are doŭa deschizaturĭ laterale care se incheĭe la briŭ. 3) Vest. Tumba colac invirtitura a zmeuluĭ pin aer. Iron. A gasi saŭ a pune capacu a gasi raspuns orĭ explicatziune la toate. SHĭa gasit tingirea capacu (Iron.) shĭa gasit sacu peticu shĭa gasit tovarashu careĭ trebuĭe). Dim. capacel pl. e. V. pocrish opercul obturator dop.

capác s. n. pl. capáce

capác s. n. pl. capáce

CAPÁC s. 1. (inv. shi pop.) pleoapa (reg. mai ales in Mold.) pocrish. (Donitza cu ~.) 2. (pop.) pleoapa. (~ la sicriu.)

CAPÁC s. v. carapace tzest.

CAPAC s. 1. (inv. shi pop.) pleoapa (reg. mai ales in Mold.) pocrish. (Donitza cu ~.) 2. (pop.) pleoapa. (~ la sicriu.)

capac s. v. CARAPACE.

capác (capáce) s. n. 1. Acoperitoare. 2. Portziune triunghiulara care o formau odinioara partea din fatza a pantalonilor. 3. Cerc pirueta facuta de zmeu. 4. Pulpa de vita sau berbec. 5. Cosh de pescar. Mr. capache megl. capac. Tc. kapak (Roesler 595; SHeineanu II 86; Meyer 173; Lokotsch 1061; Ronzevalle 131); cf. ngr. ϰαπάϰι alb. bg. sb. pol. kapak.

CAPAC coborare shi ridicare brusca a avionului. Capacul se executa in scopul antrenarii personalului navigant pentru zboruri in conditzii meteorologice grele.

capac capace s. n. 1. palma data cuiva peste ureche. 2. (la baschet) blocare cu palma a orificiului coshului pentru a impiedica intrarea mingii. 3. (cart.) cartea sau cartzile de deasupra dintrun pachet de cartzi amestecate. 4. (la pl.) joc practicat in anii 195070 de copiii bucureshteni in recuzita caruia intrau capace de bere turtite prin batere cu ciocanul shi o bucata de plumb rotunda shi plata.

a gasi capac la toate expr. a avea un raspuns pregatit pentru orice intrebare; a dovedi prezentza de spirit in orice situatzie.

ai sari (cuiva) capacele expr. 1. a se infuria. 2. a depune un efort deosebit. 3. a primi o lovitura puternica.

tun la capac expr. (intl.) 1. redus la tacere. 2. omorat.