CAPÁC capace s. n. Acoperitoare (prinsa intro tzitzina sau libera) care se lasa sau se ashaza deasupra deschizaturii unui vas a unei cutii a unui cufar etc. Se sui in pod k sa dea jos o bisactea veche un fel de cutie mare de vishin cu capacul incrustat cu sidefuri cit aluna. BASSARABESCU V. 42. O fintina... cu un capac deschis in laturi. CREANGA P. 204. ◊ Friptura la capac = friptura gatita intrun vas acoperit. Cashcaval la capac = cashcaval prajit in tigaie. ◊ Expr. SHia gasit tingirea capacul (shi lelea barbatul) = a dat de unul dupa chipul shi asemanarea lui a gasit pe cineva care sal invetze minte shi sal puna la locul lui; shia gasit sacul peticul. A gasi capac la toate = a da intotdeauna raspunsul cuvenit. A pune capac cuiva = a inchide cuiva gura cu un raspuns bine potrivit; a acoperi a ascunde greshelile cuiva. Asta pune capacul (la toate) = asta pune virf la toate.