8 definiții pentru călit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.

călit1 sn [At: ȘEZ. IX, 127 / Pl: ~uri / E: căli] Călire (1).

CĂLÍT1 s. n. Călire. Călitul oțelului.

CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călít s. n.

călít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLÍT s. v. călire.

CĂLIT s. (TEHN.) călire, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

Intrare: călit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călit
  • călitul
  • călitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călit
  • călitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi căli DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.