călcătoare f. 1. locul unde se calcă; 2. scândură pe care olarul calcă lutul cu picioarele până ce-l face ca ceara.

CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcător, ~oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl: ~i, ~oare / E: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 sf Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 sf (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 sf Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 sf (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 sf Parte care servește la încheierea unei case. 14 sf Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 sm Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 sf Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele.

CĂLCĂTÓR, -OÁRE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).

călcătoáre² (scândură, vas, instalație) s. f., g.-d. art. călcătórii; pl. călcătóri

călcătoáre (scândură, vas, instalație) s. f., pl. călcătóri

CĂLCĂTOÁRE s. 1. v. lin. 2. (reg.) spusc. (~ la gardurile pescărești.)

CĂLCĂTOARE s. 1. jgheab, lin. (~ pentru struguri.) 2. (reg.) spusc. (~ la gardurile pescărești.)