CALATORÍE calatorii s. f. Actziunea de a (se) calatori; drum care il face cineva intrun loc (mai departat). ◊ Expr. (Ir.) Calatorie sprancenata = urare care arata indiferentza pentru plecarea cuiva. Calatori + suf. ie.

calatoríe sf [At: VARLAAM C. 320 / Pl: ~ii / E: calatori + ie] 1 Indreptare spre un loc (mai) indepartat Si: calatorire (1) calatorit¹. 2 Drumul care il face cineva spre un loc (mai) indepartat Si: calatorire (2). 3 (Irn; ie) ~ sprancenata Urare care arata indiferentza pentru plecarea cuiva.

CALATORÍE calatorii s. f. Actziunea de a calatori; drum care il face cineva intrun loc (mai departat). ◊ Expr. (Ir.) Calatorie sprancenata = urare care arata indiferentza pentru plecarea cuiva. Calatori + suf. ie.

CALATORÍE calatorii s. f. Actziunea de a calatori; drum carel face cineva (pe jos sau cu un mijloc de transport) intrun loc departat in alt orash sau in alta tzara. La capatul calatoriei mele Se deschidea prapastie adinca. TOPIRCEANU B. 87. Dupa o calatorie de citeva saptamini ajunsera la smintirile marilor. ISPIRESCU L. In calatorie toate amintirile juniei se gramadeau in inchipuirea mea. NEGRUZZI S. I 67. ◊ Expr. Calatorie buna! urare care se face la plecarea cuiva. In ora de pornire cu totzii impreuna Doresc la tale pasuri calatorie buna. ALECSANDRI P. I 138. (Glumetz shi ironic) Calatorie sprincenata! = (aratind lipsa de regret la plecarea cuiva) dute sanatos! Calatorie sprincenata zise boierul; de ramineai imi erai k un frate iar de nu imi eshti k doi. CREANGA P. 307.

CALATORÍE calatorii s. f. Drum carel face cineva intrun loc departat. ◊ Expr. (Ir.) Calatorie sprancenata! urare care arata lipsa de regret la plecarea cuiva. Din calator + suf. ie.

CALATORÍE ~i f. Drum care il face cineva intrun loc mai indepartat. [Art. calatoria; G.D. calatoriei; Sil. rie] /a calatori + suf. ~ie

calatorie f. drum facut spre a se transporta dintr’un loc intr’altul mai departat.

calatorie f. Strabaterea uneĭ kĭ maĭ lungĭ mersu de la un loc la altu maĭ departat (dintr’un orash intr’altu dintr’o tzara intr’alta).

calatoríe s. f. art. calatoría g.d. art. calatoríei; pl. calatoríi art. calatoríile

calatoríe s. f. art. calatoría g.d. art. calatoríei; pl. calatoríi art. calatoríile

CALATORÍE s. deplasare drum voiaj (inv.) plimbare umblet. (O ~ lunga shi obositoare.)

CALATORIE s. deplasare drum voiaj (inv.) plimbare umblet. (O ~ lunga shi obositoare.)

CALATORIE. Subst. Calatorie drum deplasare voiaj excursie turneu expeditzie ascensiune; drumetzie calatorie pe jos; croaziera periplu (livr.); colindat colind pribegie peregrinare peregrinatzie (rar) peregrinaj (inv.) pelerinaj hagialic (inv.); circumvagatzie odisee. Turism. Drum cale drumeag poteca; ruta itinerar cursa. Calator drumetz drumash (inv. shi reg.) voiajor excursionist turist globetrotter colindator (fig.) hoinar pribeag pelerin (rar) peregrin (inv.) hagiu (inv.). Dromomanie (rar). Adj. De calatorie de drum de voiaj turistic voiajor itinerant; plimbaretz umblaretz (fam. depr. sau ir.) calator; umblat in (prin) lume calatorit voiajat. Vb. A calatori a drumetzi a umbla a circula a voiaja a face o excursie a pleca in excursie; a colinda a curma (a alerga) pamintul a pribegi a colinda lumea a vintura mari shi tzari a peregrina a hoinari a vagabonda a cutreiera a umbla mult a umbla cu opinci de fier a fi mereu pe drumuri a drumui (rar) a lua lumea dea lungul (shi dea latul) a da ocol tzarii. A porni la drum a o lua din loc a merge in pelerinaj a se duce (a pleca) in deplasare a se deplasa ashi lua calea (in picioare) a se ashterne drumului a se tot duce. V. aeronava ambarcatzie automobil carutza directzie drum hoinareala intoarcere mishcare plecare trasura tren.

CALATORIE AERIANA deplasare efectuata pe calea aerului cu ajutorul unei aeronave.

CALATORII (literatura de calatorie) Sub forma jurnalului de bord sau a memorialului de calatorie shi chiar aceea a nararii calatorieiaventura sau a descrierii cadrului exotic calatoriile au procurat un bogat material pentru proza memorialistica (v. memorialistica). Vazute shi apreciate in primul rind k documente geografice etnografice sociale aceste scrieri antreneaza in schimb experientze variate ale omului shi chiar fantezia orientinduse astfel din ce in ce mai mult spre literatura. In jurul calatoriilor sa creat o intreaga literatura cu trasaturi proprii. Sub orice forma sar prezenta literatura de calatorie tinde in primul rind sa informeze dar nici reactziile emotzionale sau picturalul descrierilor nu lipsesc din astfel de scrieri. Astfel in Relatare cu privire la cea dintii calatorie in jurul lumii de Pigafetta; cronicarul lui Magellan pe linga consemnarea expeditziei pe linga relatari despre tzinuturi geografice prezinta shi tendintze vizibile de trecere la naratziune apropiinduse foarte mult de literatura. Jurnalul lui Nansen pe linga notarea precisa a peisajului incremenit al tzinuturilor polare impresioneaza prin acel fior al aventurii facindui pe cititori participantzi imaginari ai explorarilor sale. Jules Verne in scrierile sale atit de cunoscute informeaza pe cititor prin nararea calatoriilor pe coordonate geografice precise dar il shi emotzioneaza prin anticipatziile sale indraznetze care au prefigurat dezvoltarea tehnicii ulterioare moderne. SHi in literatura noastra sa cultivat proza de calatorie incepind cu Dinicu Golescu (Insemnare a calatoriei mele) Ion Codru Dragushanu (Pelegrinul transilvan) apoi cu Gr. Alexandrescu (Memorial de calatorie). Mai recente shi intrate in patrimoniul literaturii noastre clasice sint: Jurnal de bord de Jean Bart shi Pe drumuri de munte de Calistrat Hogash scrise cu intentzia shi mijloacele implicate de literatura artistica. In evolutzia ei proza de calatorie a stabilit in diferite modalitatzi contactul cu literatura fecundind romanul exotic shi proza shtiintzificofantaslica.

calatorie calatorii s. f. (tox.) stare de euforie indusa de consumul de droguri.