optziuni
  • info

12 definitzii pentru calafat

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CALAFÁT s. n. Amestec din caltzi sau carpe destramate imbibate cu catran cu care se etansheaza barcile shi puntzile navelor. Din tc. kalafat.

CALAFÁT s. n. Caltzi sau carpe destramate imbibate cu catran cu care se astupa crapaturile la bordajele shi la puntzile de lemn ale navelor. Din tc. kalafat.

CALAFÁT s. n. Ciltzi sau cirpe destramate transformate prin rasucire in sfori dezlinate shi imbibate cu catran care se bat in crapaturile barcilor shi ale puntzii navelor pentru a impiedica patrunderea apei.

CALAFÁT s. n. Caltzi sau carpe destramate rasucite in sfori shi imbibate cu catran cu care se astupa crapaturile la barci shi la puntzile navelor. Tc. kalafat.

CALAFÁT n. Material alcatuit din caltzi sau carpe destramate shi imbibate cu smoala cu care se etansheaza barcile shi puntzile navelor. /<turc. kalafat

calafat n. stinghia din fundul butoiului. [Lit. astupatoare: v. calafatui].

calafát n. pl. urĭ (turc. kalafat calafatuire; ngr. kalafátis). Materie de astupat crapaturile corabiilor compusa din ciltz shi catran orĭ ceara.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

calafát (obiect) s. n.

calafát s. n.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CALAFÁT s. v. chinga stinghie.

calafat s. v. CHINGA. STINGHIE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calafát (turi) s. n. Ciltzi imbibatzi cu catran cu care se astupa crapaturile navelor. Tc. kalafat „calafatuire” sau ngr. ϰαλαφίτης ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer sp. calafatear shi pe de alta parte bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orashului Calafat. Der. cal(a)fatui vb. (a astupa cu calafat gaurile).

Intrare: calafat
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calafat
  • calafatul
  • calafatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • calafat
  • calafatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

calafatsubstantiv neutru

  • 1. Amestec din caltzi sau carpe destramate imbibate cu catran cu care se etansheaza barcile shi puntzile navelor. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.