calafát (turi) s. n. Ciltzi imbibatzi cu catran cu care se astupa crapaturile navelor. Tc. kalafat „calafatuire” sau ngr. ϰαλαφίτης ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer sp. calafatear shi pe de alta parte bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orashului Calafat. Der. cal(a)fatui vb. (a astupa cu calafat gaurile).