CABÁLA (2) cabale s. f. 1. Traditzie religioasa ebraica bazata pe interpretarea ezoterica shi simbolica a Vechiului Testament; shtiintza oculta de a comunica cu lumea exterioara. 2. Fig. Uneltire intriga. Din fr. cabale germ. Kabale.

cabála sf [At: GHICA S. 148 / Pl: ~le / E: fr cabale ger Kabale] 1 Interpretare ebraica ezoterica shi simbolica a Vechiului Testament. 2 Doctrina bazata pe aceasta interpretare. 3 Uneltire.

CABÁLA (2) cabale s. f. 1. Interpretare ebraica ezoterica shi simbolica a Vechiului testament; doctrina bazata pe aceasta interpretare. 2. Fig. Uneltire intriga. Din fr. cabale germ. Kabale.

CABÁLA (2) cabale s. f. 1. Doctrina misticareligioasa ebraica bazata pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Uneltire intriga (in care sint amestecatzi mai multzi). Dorintza mea a fost totdeauna de a vedea pe acei careshi iubesc tzara legatzi intre dinshii printro comunitate de idei shi de principii iar nu prin... cabale. GHICA S. 148.

CABÁLA (2) cabale s. f. 1. Doctrina misticoreligioasa ebraica bazata pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire intriga. Fr. cabale.

CABÁLA s.f. 1. Doctrina teozofica iudaica care recurgand la o simbolica fantezista a numerelor shi literelor infatzisha natura k o emanatzie a divinitatzii. ♦ (Rar) Practica mistica prin care se pretindea k se poate intra in legatura cu spiritele. V. magie spiritism. 2. (Fig.) Uneltire intriga. [Cf. fr. cabale germ. Kabale ebr. qabbalah traditzie].

CABÁLA s. f. 1. doctrina teozofica iudaica care recurgand la o interpretare mistica a Vechiului Testament shi la practici oculte pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire intriga; conspiratzie. (< fr. cabale germ. Kabale)

CABÁLA ~e f. 1) (in evul mediu) Doctrina iudaica constand in interpretarea misticoalegorica a Vechiului Testament. 2) fig. Actziune reprobabila uneltita pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga; uneltire. /<fr. cabale germ. Kabale

cabala f. 1. traditziune ebraica despre interpretarea mistica shi alegorica a Vechiului Testament; 2. pretinsa shtiintza de a comunica cu spiritele; 3. complot; 4. cei ce comploteaza.

*cabála f. pl. e (fr. cabale it. cábala d. ebr. kabbalas traditziune). La Jidanĭ interpretarea mistica a vechĭuluĭ testament. Pretinsa shtiintza de a comunica cu spiritele mortzilor. Intriga complot. In Francia trupa de oamenĭ tocmitzĭ sa aplaude o piesa in teatru.

cabála s. f. g.d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

cabála s. f. g.d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále

CABÁLA s. v. complot conjuratzie conspiratzie intriga mashinatzie uneltire.

cabala s. v. COMPLOT. CONJURATZIE. CONSPIRATZIE. INTRIGA. MASHINATZIE. UNELTIRE.

CABBALA (sau KABBALA) 1. Ansamblu de traditzii iudaice relative la interpretarea ezoterica a Vechiului Testament. 2. SHtiintza secreta despre modul in care cu ajutorul simbolurilor (litere cifre) se poate intra in relatzie cu lumea spiritelor.