9 definiții pentru cărărușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă.
CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărărúșă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / V: ~șe, ~răúșă / Pl: ~șe, (îpp) ~și / E: cărare + -ușă] 1-2 (Pop; șhp) Cărăruie (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Diminutiv al lui cărare; cărăruie. V. potecuță. Fata apucă pe o cărărușă pieloasă, umedă. AGÎRBICEANU, S. P. 18. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului. EMINESCU, N. 95. Ori ți-ai pierdut cărărușă Prin vale pe la Brîndușa? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Fig. Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușă casei. ALECSANDRI, T. I 242. – Pl. și: (învechit) cărăruși (SBIERA, P. 89, NEGRUZZI, S. III 93).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ușă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărărúșă f., pl. ĭ și cărăruță f., pl. e. Cărăruĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărărúșă s. f., art. cărărúșa, g.-d. art. cărărúșei; pl. cărărúșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărărúșă s. f., art. cărărúșa, g.-d. art. cărărúșei; pl. cărărúșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRĂRÚȘĂ s. v. potecuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRĂRUȘĂ s. cărăruie, potecuță, (pop.) cărăruică, potecea. (Coboară pe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărărușă, cărărușesubstantiv feminin
- 1. Cărăruică, cărăruie, potecea, potecuță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fata apucă pe o cărărușă pieloasă, umedă. AGÎRBICEANU, S. P. 18. DLRLC
- De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului. EMINESCU, N. 95. DLRLC
- Ori ți-ai pierdut cărărușa Prin vale pe la Brîndușa? ALECSANDRI, P. P. 398. DLRLC
- Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușa casei. ALECSANDRI, T. I 242. DLRLC
-
- comentariu Plural și: cărăruși. DLRLC
etimologie:
- Cărare + sufix -ușă. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.