9 definiții pentru bărbuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.
bărbúță sf [At: IORGA, N. R. A. I, 227 / Pl: ~țe / E: barbă + -uță] 1-2 (Șhp) Barbă (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂRBUȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. barbișon, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Purta ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bărbuță, bărbuțesubstantiv feminin
- sinonime: bărbișoară bărbiță bărbușoară
- Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213. DLRLC
-
etimologie:
- Barbă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98