11 definiții pentru bărbiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui barbă. [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35.

BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pînză sau de mușama care se leagă la gîtul copiilor mici cînd mînîncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea.

BĂRBÍȚĂ1, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ2, bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.

BĂRBÍȚĂ ~e f. Șorț mic (de pânză, de mușama sau de material plastic etc.) care se leagă la gâtul copiilor mici (sub bărbie) când mănâncă; bavetă. /barbă + suf. ~iță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBÍȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gâtul copiilor mici.)

BĂRBIȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.) 2. bavetă, bavețică, (rar) bărbie. (~ la gîtul copiilor mici.)

Intrare: bărbiță
bărbiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbiță
  • bărbița
plural
  • bărbițe
  • bărbițele
genitiv-dativ singular
  • bărbițe
  • bărbiței
plural
  • bărbițe
  • bărbițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbiță, bărbițesubstantiv feminin

  • 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă, ca să nu-și murdărească îmbrăcămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. rar Diminutiv al lui barbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Rănitul] sări bărbița roșcată a popii. CAMILAR, N. II 317. DLRLC
    • format_quote Dumneata ai fost în mișcarea lui Rosnovanu, îl întrerupse... un domn cu bărbița rotundă. PAS, L. I 35. DLRLC
etimologie:
  • Barbă + sufix -iță. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.