opțiuni
  • info

14 definiții pentru băietan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Băiat + suf. -an.

băietán s.m. Băiat mai mare. • pl. -i. și (reg.) băiețán s.m. /băiat + -an.

BĂIETÁN, băietani, s. m. (Regional) Băiat mai mare (aproape flăcău). Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123. Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35. – Variantă: (rar) băiețán (RETEGANUL, P. IV 70) s. m.

BĂIETÁN, băietani, s. m. Băiat mai mare. – Din băiat + suf. -an.

BĂIETÁN ~i m. fam. Băiat aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență; copilandru. /băiat + suf. ~an

băietan m. Mold. băiețandru.

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.

băiețán sm vz băietan

băiețán s.m. v. băietan.

BĂIEȚÁN s. m. v. băietan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băietán s. m., pl. băietáni

băietán s. m., pl. băietáni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂIETÁN s. v. băiețandru.

BĂIETAN s. băiețandru, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: băietan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băietan
  • băietanul
  • băietanu‑
plural
  • băietani
  • băietanii
genitiv-dativ singular
  • băietan
  • băietanului
plural
  • băietani
  • băietanilor
vocativ singular
  • băietanule
  • băietane
plural
  • băietanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețan
  • băiețanul
plural
  • băiețani
  • băiețanii
genitiv-dativ singular
  • băiețan
  • băiețanului
plural
  • băiețani
  • băiețanilor
vocativ singular
  • băiețanule
  • băiețane
plural
  • băiețanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băietan, băietanisubstantiv masculin

  • 1. Băiat mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băiețandru copilandru diminutive: băietănaș
    • format_quote Un băietan ca de șaptesprezece ani intră în cîrciumă și căută pe Ghiță. SLAVICI, O. I 123. DLRLC
    • format_quote Cînd ți-oi da grîul în girezi, să am voie a lua numai atîta grîu... cît oi putea duce în spate eu și cu un băietan al meu. CREANGĂ, P. 157. DLRLC
    • format_quote Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35. DLRLC
etimologie:
  • Băiat + sufix -an. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.