opțiuni
  • info

13 definiții pentru băiețandru

din care

Explicative DEX

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.

băiețándru sm [At: GORJAN, H. I, 126/5 / V: (reg) băe-, băicăian- / Pl: ~ri / E: băiat + -andru] 1-2 (Șhp) Băiat (10) isteț.

băiețándru s.m. Băiat mai măricel. • pl. -i. /băiat + -andru.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. (Cu nuanță afectivă) Băiat mai măricel (trupește sau ca vîrstă). V. copilandru, flăcău, fecior, flăcăiandru. Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii... cu capătul bățului. DUMITRIU, B. F. 98. Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel care se ducea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 161.

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.

băiețandru m. băiat până la douăzeci de ani.

băietán s.m. Băiat mai mare. • pl. -i. și (reg.) băiețán s.m. /băiat + -an.

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.

Ortografice DOOM

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii

băiețandru, -dri.

Relaționale

BĂIEȚÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.

BĂIEȚANDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: băiețandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrul
  • băiețandru‑
plural
  • băiețandri
  • băiețandrii
genitiv-dativ singular
  • băiețandru
  • băiețandrului
plural
  • băiețandri
  • băiețandrilor
vocativ singular
  • băiețandrule
  • băiețandre
plural
  • băiețandrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băiețandru, băiețandrisubstantiv masculin

  • 1. Băiat măricel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii... cu capătul bățului. DUMITRIU, B. F. 98. DLRLC
    • format_quote Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel care se ducea ca vîntul. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
etimologie:
  • Băiat + sufix -andru. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.