BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului¹. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan¹ + suf. -ie.

băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie¹ / Pl: ~ii / E: băcan¹ + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan¹. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).

băcănie s.f. 1 Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. ◇ Expr. A se face de băcănie = a se face de rîs. 2 (la sg.) Ocupația băcanului. 3 (înv.; la pl.) Mirodenii, condimente. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) băcălíe s.f. /băcan¹ + -ie.

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan² + suf. -ie.

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălíe (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului². 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Din băcan² + suf. -ie.

BĂCĂNÍE ~i f. 1) Magazin mic sau raion într-un magazin, unde se vând produse alimentare. 2) Ocupația băcanului. 3) mai ales la pl. înv. Ingredient care se adaugă în cantități mici în alimente, pentru a le da gust sau miros plăcut; mirodenie; condiment. [Art. băcănia; G.-D. băcăniei; Sil. -ni-e] /băcan + suf. ~ie

băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.

băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.

băcălie¹ sf vz băcănie

băcălíe¹ s.f. (înv.) Băcăniță. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. băcan¹, băcănie.

băcălíe² s.f. v. băcănie.

băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.

băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcăníe s. f., art. băcănía; g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile

băcănie, -niei gen. a.

băcălíe (înv.) s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile

BĂCĂNÍE s. (înv.) spițerie.

BĂCĂNIE s. (înv.) spițerie. (Cumpăra sare de la ~.)

BĂCĂNÍI s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie.

băcănii s. pl. v. AROMAT. COLONIALE. CONDIMENT. INGREDIENT. MIRODENIE.

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.