8 definiții pentru burnițeală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. (Rar) Bură. – Burniță + suf. -eală.
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Burniță + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Burniță. Au mai răposat alții și pe drumul lung cu hîrtoape, în burnițeala rece și cenușie a înserării. PAS, L. I 324.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURNIȚEÁLĂ, burnițeli, s. f. Bură. – Din burniți (= burnița) + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
burnițeálă (rar) s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burnițeálă s. f., g.-d. art. burnițélii; pl. burnițéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BURNIȚEÁLĂ s. v. burniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURNIȚEALĂ s. (MET.) bură, burniță, țîrcîială, țîrîială, (reg.) buruială, roureală. (Afară cade o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
burnițeală, burnițelisubstantiv feminin
-
- Au mai răposat alții și pe drumul lung cu hîrtoape, în burnițeala rece și cenușie a înserării. PAS, L. I 324. DLRLC
-
etimologie:
- Burniță + sufix -eală. DEX '98 DEX '09