10 definiții pentru bunuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
bunúț, ~ă a [At: SBIERA, P. 9 / Pl: ~i, ~e / E: bun + -uț] (Pfm) 1-2 (Destul de) bun (50). 3 (Îcs) ~-bunuț Foarte bun.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUNÚȚ, -Ă, bunuți,-e, adj. (Popular și familiar) Diminutiv al lui bun. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. Cum l-au zărit preuteasa așa de sfîșiat și cu cojocul nou-nouț rupt... au început cu gura la dînsul și a-l sudui, că de ce s-au bătut... și de ce și-au rupt cojocul bun-bunuț. SBIERA, P. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNÚȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun4 + suf. -uț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunúț (fam.) adj. m., pl. bunúți; f. bunúță, pl. bunúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunúț adj. m., pl. bunúți; f. sg. bunúță, pl. bunúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNÚȚ adj. v. bunicel, bunișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunuț adj. v. BUNICEL. BUNIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bunuț, -ă adj. (foarte) bun
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bunuț, bunuțăadjectiv
-
- Bun-bunuț = foarte bun. DEX '09 DLRLC
- Cum l-au zărit preuteasa așa de sfîșiat și cu cojocul nou-nouț rupt... au început cu gura la dînsul și a-l sudui, că de ce s-au bătut... și de ce și-au rupt cojocul bun-bunuț. SBIERA, P. 9. DLRLC
-
-
etimologie:
- Bun + sufix -uț. DEX '98 DEX '09