9 definiții pentru bunicel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.
bunicel, ~cea a [At: GORJAN, H. II, 143 / Pl: ~cei, ~cele / E: bun + -icel] 1-2 (Șhp) Care este (destul de) bun (1) Si: (af) bunicică (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUNICÉL, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. 1. Bunișor (I 2). Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. 2. Bunișor (3). Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. bunicícă, pl. bunicéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. sg. bunicícă/buniceá, pl. bunicéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNICÉL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNICEL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. acceptabil, admisibil, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A73) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bunicel, buniceaadjectiv
- 1. Bunișor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bunișor
- Așa că-i bunișor [vinul], De-ți trece chiar de dor?... – Ba zău, bun, bunicel, Să bei mereu din el. ALECSANDRI, T. 239. DLRLC
- Are strînsă o avere bunicică în bani și vinațuri bine îngrijite. CARAGIALE, O. I 283. DLRLC
- Cum s-a văzut flăcăul cu casă și avere bunicică, nu mai sta locului... și mai nu-l prindea somnul de harnic ce era. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
- Se puse pe cosit și munciră din zori de zi pînă la nămiezi și nu se lăsară pînă ce nu culcară la pămînt o tarla bunicică. POPESCU, B. II 48. DLRLC
-
etimologie:
- Bun + sufix -icel. DEX '98 DEX '09