9 definiții pentru bunișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. – Bun + suf. -ișor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bunișor, ~oară a [At: DOSOFTEI, V. S. 166 / Pl: ~i, ~oare / E: bun + -ișor] 1-26 (Destul de) bun (1-3, 25-29, 32, 33, 40-42).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun. 1. v. bun (I). Fiindcă ești așa de bunișor, fă, mă rog, ca cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. 2. v. bun (III). Vin bunișor. Stofă bunișoară. 3. v. bun (VI). Are o avere bunișoară. ▭ Plînseră amîndoi un timp bunișor. RETEGANUL, P. II 56.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUNIȘÓR ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la bun) Care este aproape bun; mai bun decât rău. /bun + suf. ~ișor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. bunișoáră, pl. bunișoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. sg. bunișoáră, pl. bunișoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNIȘÓR adj. v. bunicel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUNIȘOR adj. bunicel, (pop.) bunuț. (Un lucru ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bunișor, bunișoarăadjectiv
-
- Fiindcă ești așa de bunișor, fă, mă rog, ca cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. DLRLC
- Vin bunișor. Stofă bunișoară. DLRLC
- Are o avere bunișoară. DLRLC
- Plînseră amîndoi un timp bunișor. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
-
etimologie:
- Bun + sufix -ișor. DEX '98 DEX '09