10 definiții pentru bunețe
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bunéțe sf [At: PALIA (1582), ap. GCR 538/10 / V: ~eáță, ~ță / E: bun + -ețe] 1 (Reg) Bunătate (1). 2 (Reg) Binețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUNEȚE s.f. (Ban., Trans. SV) Bunătate. Ceartă și tare înfruntă nebuniia acelora carii nu caută, nu cinstescu muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe. SA, 75v. Bunècé. Bonitas. AC, 331. Au făcut puternică buneța ta. CAT. B, 58. Etimologie: bun + suf. -ețe. Cf. lască. feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bunéțe (reg.) s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bunéțe s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUNÉȚE s. v. blândețe, bunătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bunețe s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bunețe, bunețisubstantiv feminin
etimologie:
- Bun + sufix -ețe. DEX '98 DEX '09