9 definiții pentru bumbăcit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUMBĂCÍT s. n. (Reg.) Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

bumbăcít sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: bumbăci] Vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci.

BUMBĂCÍT s. n. Acțiunea de a bumbăci; vătuire.

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bumbăcít s. n.

bumbăcít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUMBĂCÍT s. v. vătuire, vătuit.

bumbăcit s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT.

Intrare: bumbăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitul
  • bumbăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bumbăcit
  • bumbăcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bumbăcitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bumbăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.